Am ajuns azi la o cherhana în Năvodari despre care cred eu că merită să-i fie numele pomenit pe plaja încinsă a internetului românesc. Sunt impresii la cald, dar mă bazez pe intuiția mea care spune că impresiile vor rămâne neschimbate chiar și după ce ele se vor mai fi răcit.
Cherhanaua Tașaul se numește locul, iar dacă vă întrebați la rândul vostru ce-i cu numele ăsta, atunci e clar că sunteți la fel de varză ca și mine cu geografia României. Pentru reîmprospătarea memoriei și reactivarea unei informații de clasa a opta, apăsați cu încredere aici.
Probabil punctul forte al locantei e programul. Adică e deschis pe tot parcursul anului, ceea ce, pentru un restaurant de pe litoralul românesc, fie chiar și în dosul unui oraș precum Năvodariul, treaba asta e un amestec de ciudățenie și curaj extrem. Ăsta e semnul cel mai clar că ceea ce mănânci acum și ți-a plăcut s-ar putea să mănânci la fel și anul viitor, ba poate chiar și peste doi ani și tot așa. Nu garantez, dar măcar sunt premise. Din ce am citit, auzit și experimentat, pare genul de loc în care experiențele pot varia de la o vizită la alta. În cazul meu, de data asta, a fost bine.
E o cherhana care pare că îi merge foarte bine, la mijloc de septembrie, într-o zi de duminică, prânz, e posibil să nu mai găsești mese. Nu vreau să știu ce măcel o fi fost în plin sezon.
Dacă vă duc drumurile într-acolo, deși eu cred că pe unele drumuri ni le mai facem și singuri, sugestia mea e să sunați și să întrebați dacă mai sunt locuri. Iar dacă mai sunt, nu vă sfiiți să faceți o rezervare. Dacă o să găsiți și masă în marginea terasei, o să dați din coadă ca niște delfini fericiți care le-o aruncat antrenoru’ pește de pe margine. E o priveliște minunată, atenție să nu vă rămână oasele-n gât.
M-am uitat pe review-urile negative pe care le au oamenii ăștia pe pagina lor de Facebook. În general, clienții cu o singură stea sunt profund nemulțumiți de servire. Teamă mi-e că o bună parte dintre nemulțumiții ăștia sunt în general și foarte nemulțumiți de propria lor viață. E doar o bănuială. La noi a fost bine. S-a zâmbit, am fost avertizați că va dura cam 40 de minute cât ne vor face felul doi, ceea ce s-a și întâmplat, am fost întrebați de sănătate, a fost fix ce trebuie.
Cât despre atacul la pește, păi aici ne-am porcit mai întâi cu o salată cu icre de crap, ceapă și suspect de multă pâine prăjită, foarte bună salata, mi-ar plăcea să o fac fix așa la mine acasă. Nimic mai mult. Asta mi-a pregătit numa bine terenul pentru palinka de prune care i-a urmat. O palinkă decentă, dar puțin cam slabă. Era rece, m-am bucurat sincer de ea.
A urmat un storceag de somn care m-a răpus pe jumătate. Bun, recomand, chiar dacă în varianta originală storceagul face casă bună cu sturionul. Storceagul e, de fapt, o ciorbă de pește cu ouă și smântână. Și când zic că m-a răpus, fără vreo legătură cu somnul din farfurie, mă refer doar la somnul de la mine din cap care s-a întins ca o peltea dulce de toamnă. Dar m-am ținut tare, eram abia la jumătate.
Au mai venit pe masă o saramură de crap, un chefal cocoloșit pe plită și o salată caldă de midii și rapane. Dintre toate, saramura aia m-a făcut să cred că niște oameni în bucătăria locului chiar înțeleg ce înseamnă o cherhana. N-aș merge de la București pentru ea, dar sigur aș fi în stare de un ocol mai lung dacă aș ajunge măcar prin zonă.
Mămăliga e decent făcută, sosul de usturoi să zicem că nu e chiar punctul forte al bucătăriei respective.
Loc mare, spațiu suficient între mese, loc de joacă pentru copii, baie curată, parcare, de pește se pare că nu duc lipsă, pentru mine a dat cu plusuri aproape pe linie.
Cam astea ar fi, pe cherhana o găsiți aici.
Am fost. Am mâncat saramura de pălămidă. O nebunie! Cred că merita încercat tot meniul. Icrele, midiile, saramura de somn, totul a fost bun. Inclusiv servirea!
Pălămidă, uite ceva ce știu doar din poze.
Am citit povestea ta dupa vizita facuta la locul cu pricina , pe scurt , la pomul laudat sa nu te duci cu sacul ciorba de peste o zeama lunga, cu 4 bucatele de peste sa spunem o fiertura , lasa mult de dorit , saramura de crap , o portie de peste normala (cantitativ vorbind ) gustos , dar sosul o catastrofa datorita bulionului de proasta calitate folosit , pution amarui , in plina vara era de dorit folosirea unui sos de rosii proaspete , palamida prazita prea tare , prea uscata , placinta ‘ dobrogeana ‘ bunicica .
probabil am nimerit ziua in care bucatarul sef era liber , nimic deosebit , nu recomand .
Exact cum spuneam și la începutul textului, pare genul de loc unde experiențele pot varia de la o extremă la alta foarte ușor.
Am fost acolo vara aceasta si mi-au spus ca au doar peste congelat.
Storceagul acela este un fel de supa (aceeasi pentru toate varietatile) la care se adauga un peste fiert separat si fara gust.
Măcar au fost sinceri.
Mie personal nu mi- placut mirosul din restaurant ei nici mancarea va spun sincer am servit un bors de peste pentru ca de asta am fost si singurul gust care mi-a ramas in gura a fost cel de la ciorba pe care o mancam ccand am facut armata obligatorie pe la Mangalia pentru ca daca nu le ajungeau mai turnau o galeata de apa peste ciorba existenta ca sa o mai lungeasca. Dar spre norocul meu ca sunt din apropiere la nici 2 km de acest loc s-a deschis o alta cherhana mai precis acherhanaua Navodari unde fara niciun pic de reclama situatia sta altfel. Puteti cauta pe unternet cherhanaua Navodari pentru ca nu avem voie sa punem link-uri cred si ce veti vedea in poze asta veti primi. Cat deapre gust fratilor daca o farfurie sau un castron arata bine cat de rau poate sa fie gustul?
Constantin, dacă mai treci pe aici, chiar te rog să pui link. Nu mă prind care e din căutările pe Google, dar curios sunt. Poate ajung chiar anul ăsta.
Cherhanaua Navodari http://www.cherhanauanavodari.ro si facebook cherhanauanavodari
Nu stiu ce ti-a placut dar nimic nu este bun ,poate borsul de peste,,
aproape toate produsele sunt produse congelate ,,,