știucă prăjită pe grill cu sos de mărar și castraveți

E mai puțin despre știucă, cât mai degrabă e despre un anumit fel de a găti peștele. Mai simplu. Mai simplu de atât nu se poate. Altfel decât în tigaia cu ulei sau în sfânta, minunata și cam prea aglomerata plachie.

S-a întâmplat că în ultimele câteva zile am avut un consum ușor peste medie de pește, ceea ce vă dorim și dumneavoastră, cu toți dintre ei am procedat la fel.

Au fost pe rând scrumbie, păstrăv, doradă, șalău, see bas (Doamne, cât de bun e peștele ăsta!), iar în final o știucă sălbatică din Obor care striga la mine s-o iau acasă. Și am luat-o, ce era să fac. Să tot fi avut un kilogram, foarte bună, nesperat de bună, dar cu păcatul capital al peștilor. Multe oase mici. Nu-s de netrecut, e doar bine de știut. 

Toți au avut parte de același tratament de debarasare-îmbălsămare. Curățat pește de intestine până rămâne alb prin interior, spălat bine, îndepărtat cap (e tigaia mică, de-aia), uscat pește cu hârtie absorbantă, făcut crestături cu cuțitul pe fiecare parte, la o distanță de vreun centimetru, dat cu sare și lăsat măcar vreo 30 de minute. Cât să-și facă sarea damblaua și să-i dea peștelui aroma cea cuvenită.

Am pus ulei cu simț de răspundere pe un ghem de hârtie absorbantă, am șters tigaia cât să lase în urmă o peliculă subțire de ulei, am pus tigaia la foc ceva mai sus de mediu și acum vine partea esențială.

Pe furca lu’ moș Poseidon, să nu vă pună necuratul, după ce așezați peștele în tigaie, să-l întoarceți înainte să se prindă crustă zdravănă pe el. Dacă se desprinde ușor, e gata și se întoarce pe partea ailaltă. Dacă l-ați întors și el a rămas lipit de tigaie, înseamnă că l-ați stricat, lăsați șorțul și mergeți la non-stop-ul din colț de unde n-aveți decât să vă îndopați cu conserve cu ton și pufuleți. Că sigur au.

Dintre toate variantele încercate de mine până acum, varianta asta de grill/grătar mi se pare cea mai bună pentru a simți și pentru a te bucura pe deplin de un pește. Partea bună la știucă e că nu-ți distruge casa cu mirosul lui. Nici n-am simțit că am pește în tigaie.

Ce urmează apoi e esențial, adică sosul pe care îl pui alături.

Una dintre miile de variante e un sos de mărar și castraveți.
Care se face din doi castraveți medium size fără coajă și tocați mărunt, o lingură de mărar proaspăt, tocat și el, 300 ml iaurt natural, o linguriță cu muștar de Dijon, sare și piper. Se amestecă și se lasă la rece, cât pregătiți peștele de mai sus. Merge foarte bine și pe un cotlet de somon la grătar. Ehe, dar pe câte n-ar merge sosul ăsta simplu și atât de intens. (Să vă zic un secret, merge și pe pâine, dacă-i proaspătă, dar rămâne asta între noi. Oricum o să păcătuiți, e greu să te abții.)