unde mâncăm în vama veche – la cherhana mâncăm. și mâncăm bine

Până să vă zic eu unde mâncăm în Vama Veche și ce-i cu cherhanaua de acolo, încerc să-mi aduc aminte cât a trecut de atunci. Dacă-s 11 sau 12 ani de când n-am mai fost în Vamă. Pe vremea aia, luam decizia, împreună cu haita de atunci, să ne mutăm cu corturile la Corbu. Au fost 2 ani minunați în curul gol, dar sălbaticii din noi voiau și mai multă liniște, așa că ne-am mutat la Vadu. Au urmat cei mai frumoși 4 ani de libertate în toate formele ei. După care ne-am mutat la bulgari, apoi am revenit și am mai făcut o încercare în Vadu, am luat amendă pentru campare ilegală și cred că pe aici s-a cam și terminat frumoasa poveste nomadă a tribului meu.

Dar în Vamă tot n-am mai ajuns. I-am prins ultima zvâcnire de mărire, i-am văzut din plin decăderea, pur și simplu n-am mai simțit că aparțin locului. Nu m-am opus reîntâlnirii, dar nici vreun imbold pentru a ne revedea n-am mai avut.

De altfel, întâlnirea de acum aș pune-o mai degrabă pe seama unei simple suprapuneri de planuri, atât și nimic mai mult. Doar că Vama asta nouă recunosc că m-a surprins puțin. În sensul în care e la fel de varză ca Vama pe care am lăsat-o în urmă cu mai bine de zece ani. Și asta cred că e de bine. Da, am văzut celebrele șezlonguri, am văzut clădiri noi care într-o lume normală n-ar fi avut ce să caute acolo, dar șaorma e la fel de plină cu de toate ca atunci când am lăsat-o în urmă. O șaorma puțin mai mare, ce-i drept. Dar am văzut același tip de oameni, aceeași stare de relaxare în jurul meu, aceeași lipsă de coerență în construcția teraselor, practic am regăsit Vama în aceeași stare de hipioțeală dezaxată pe care am și lăsat-o. Și mai trebuie să precizez și că am revăzut Vama în extrasezon și doar pe lumină. Că nu știu ce demoni se dezlănțuie noaptea pe acolo și nici nu cred că vreau să aflu ce dragoni se preumblă pe plaja aia în plină perioadă a concediilor. Dar un lucru e clar, câtă vreme în Vamă vor mai există corturi, țâțe și cururi goale pe plajă, Vama rămâne încă un loc frecventabil.

Așa, să revin la ce mă durea pe mine. La Cherhana. Cherhanaua din Vama Veche.

Să știți că am trei mari criterii ale locurilor în care merită să mergi să mănânci. În primul rând, sunt locurile pentru care merită să te urci în mașină și să străbați toată țara. Apoi, cele pentru care merită să faci un ocol dacă tot ești cu mașina prin zonă. Și cele în care merită să intri dacă tot ești deja cu mașina acolo.

Nu știu dacă aș pleca din București doar ca să mănânc la Cherhana în Vama Veche. Dar aș putea să plec din București doar ca să mănânc aici și ca să fac o baie în mare. Asta, da, aș face. Pe scurt, mi-a plăcut. Mult. Dar cu nuanțe.

În primul rând, rapanele. Și midiile. Făcute pe plită, dar făcute perfect. Am mai tot mâncat la mare rapane făcute pe tablă, dar întotdeuna erau mai gumoase, mai cu un ușor efect de scârț. Mie îmi plac oricum, dar aici am văzut cum e să faci rapane pe tablă la un alt nivel. Și midii. Nu știu dacă erau proaspete, nu știu dacă erau prinse din apă sau din congelator, dar datorită acestor rapane le-am mai făcut o vizită mai pe seară pentru o nouă porție. Dau dependență. M-am bucurat nu doar de gust, cât de faptul că erau bine făcute.

O altă imensă bucurie a fost zărganul făcut și ăsta pe tablă. Nu are termen de comparație cu nimic din ce am mâncat eu până acum la mare. Perfecțiune. Orice altă descriere îi taie din valoare.

Au mai fost niște icre foarte bune, dar pe astea le-am încălecat primele, posibil să fi vorbit și foamea din noi, a mai fost un borș de pește după care nu regret nimic, dar pe care încep deja să-l uit, nu mi-a spus mare lucru, nu mi-a șoptit povești, n-a țipat la mine, am încercat și două din cele 3 prăjituri trecute la desert, niște cake-uri aduse de la congelator, în genul prăjiturilor Ikea, foarte bune dacă ți se lungesc urechile după ceva dulce, dar cam atât. Cu siguranță nu pentru desert te duci acolo.
Și mai e ceva pentru care nu te duci acolo. Pentru servire. Dacă vă știți mai pretențioși la detaliul ăsta sau pur și simplu sunteți cu foamea în gât, evitați. Pe bune, treceți peste, păcat să știți asta și să vă faceți sânge rău.

Și ar mai fi ceva. Un lucru pe care eu nu pot să-l confirm, doar mi s-a spus, că există și o anumită inconstanță în prepararea rețetelor de aici. E ceva ce pe mine nu m-ar mira, am pățit-o de atât de multe ori. Dar, repet, e doar ceea ce mi-au spus doi oameni în care am încredere, care mănâncă acolo de mai mulți ani. Ieri au fost însă la fel de încântați ca și mine. Adică am avut loz câștigător. Și o să umblu multă vreme de aici înainte să-l mai trag cel puțin o dată. Chit că vin doar pentru rapane și tot mai trec pe la Cherhana, în Vamă. Plus că acum nici n-am apucat să fac baie.