Pentru tradiționaliști, o supă cremă de urzici s-ar putea să pară doar o simplă fandoseală modernă. Foarte bine, să pară. Noi suntem aici ca să judecăm mâncarea după gust, nu după lista cu ingrediente. Iar eu zic că e mult gust într-o supă cremă de urzici, asta dacă te ții de ingredientele corecte.
Ce mă supără pe mine e că rețeta asta de supă cremă de urzici vine și cu o imensă supărare. În suflet. E incredibil cum iubită-mea (a devenit între timp soția mea, e ok, suntem bine) poate să mănânce urzici cu două mâini, dar face comoție dacă îndrept spre ea un bulgăre de brânză de capră, de exemplu. Nu știu dacă la oaie și capră mai pot îndrepta ceva, dar am măcar bucuria că la mâncare de urzici pot juca la dublu.
Trecem peste, uite câteva lucruri de care să ții cont.
- o supă cremă de urzici trebuie mâncată caldă. întotdeauna caldă! aia rece e bună și ea, doar e pentru profesioniști. ăia nu fac mofturi niciodată. bine, ei au oricum rețetele lor, aici suntem la zona de începători, aripa curioși.
- în rețeta asta, diferența dintre o supă și o mâncare mai păstoasă e de vreo 500-700 ml de lichid. ce îți recomand eu mai jos ar trebui să fie varianta optimă. dar e important și cât de tare storci urzicile după spălare. urmează bine pașii de mai jos ca să poți decide singur apoi ce vrei să faci din mâncarea asta.
- urzicile apar pe tarabe, la vânzare (în ultimii ani cam așa se întâmplă) de prin februarie. pentru consum, de preferat ar fi să iei urzici tinere, pe astea le găsești prin martie-aprilie. teoretic, sunt ok și alea din februarie. dacă-i pofta mare, clar sunt bune. dar ideale ar fi cele tinere. și fac precizarea asta pentru că în funcție de momentul în care au fost culese urzicile, mâncarea asta poate să aibă rezultate diferite. atât la consistență, dar mai ales la gust.
- ce vezi tu în pozele din articol sunt urzici de februarie. alea din aprilie sunt mult mai verzi, cu frunze stricate puține spre deloc, dar și cu gust mai bun. teoretic, perioada optimistă a urzicilor pentru consum e martie-aprilie. am găsit urzici la piață și pe la început de mai, sunt bune și alea, îți faci treaba cu ele.
INGREDIENTE:
(supă cremă de urzici)
- 600-700 g urzici necurățate (rămân aproximativ 400-550 g după curățare, depinde foarte mult dacă sunt urzici tinere sau bătrâne)
- 800-1000 ml supă stock de pui – rețeta e aici (pune măcar jumătate de litru, gustul ăsta e important aici)
- 1 ceapă albă tocată
- 2-3 căței de usturoi tocați (e loc chiar și de mai mult usturoi în rețeta asta dacă simți că sufletul te duce într-acolo)
- 2 cartofi (270-300 g) curățați și tăiați cuburi
- zeama de la o jumătate de lămâie – 20 ml (e foarte importantă lămâia aici)
- 15 g frunze tarhon proaspăt (o creangă plină cu tarhon de primăvară poate da până spre 3-4 grame de frunze)
- 150 ml smântână de gătit
- 40 g unt + o lingură plină de ulei
- ⅓ linguriță nucșoară rasă
- 50 g parmezan ras
- sare
- piper
- ulei de trufe – opțional, dar atât de necesar
Curăță urzicile de codițele groase. Elimină tot ce e partea lemnoasă. Pune-ți niște mănuși chirurgicale și ia două castroane mari, astea îți sunt suficiente. Înainte să le speli, pune grămada de urzici pe o masă sau în chiuvetă, iar de-a dreapta și de-a stânga lor așezi castroanele. Le iei pe fiecare în parte, le rupi codițele groase, adică partea lemnoasă și pe astea le pui într-un castron. Iar frunzele verzi le pui în celălalt. Nu e greu, e doar mult. Ți se întind urechile până termini. Dar merită tot efortul. Cozile mai groase, adică partea lemnoasă, dacă ajung în oală, vor avea nevoie de timp ceva mai lung de fierbere. Dar de-aia ar fi bine să nu ajungă. Cu cât fierbi mai mult la partea lemnoasă, cu atât frunzele își pierd din consistență. De-aia trebuie să le cureți la început.
Într-o cratiță mai mare, adică una cu dimensiune peste medie, călești mai întâi ceapa, foc ușor, mai mic de jumătate, cam 5-6 minute. Unt cu ulei, ai gramajele mai sus.
Pune apoi nucșoara și cartofii. 4-5 minute, după care mai pui la călit usturoiul, cam un minut. Toarnă acum supa de pui și dă la fiert până ce cartofii devin moi, adică undeva pe la vreo 15 minute.
Între timp, spală bine frunzele curățate în mai multe ape și stoarce cu putere.
Când au fiert cartofii, pune urzicile și tarhonul în oală. Când începe să fiarbă, dă focul mic, și lasă totul să bolborosecă vreo 3-4 minute. Însă te avertizez și că aici o să treci printr-un moment de cumpănă. O să ai un litru de lichid și o oală imensă de urzici. Pare ceva nefiresc, dar te asigur că doar pare, pentru că în timp ce tu o să amesteci frunzele alea în oală o să vezi cum subit totul se micșorează până când frunzele devin una cu lichidul. Amestecă, apasă, amestecă iar, apasă și amestecă iar. Va trebui să mergi pe încredere că o să fie bine. Și o să fie, deși o să-ți ia ceva până să înțelegi și să mă crezi că o să fie bine.
Dă totul apoi deoparte și lasă supa să se răcorească. Blendează bine apoi, până obții o cremă. Supă cremă de urzici. Pune sare, piper și smântâna. Asta din urmă, adică smântâna, o să-ți cam strice puțin din verdele ăla intens de primăvară, dar o să și ducă gustul pe culmi nebănuite. Așa că dă-i cu smântână înainte. Pune tot acum și parmezanul ras. Amestecă bine și mai urcă o dată oala pe foc. Tot așa, foc mic, cât să-i mai dai o tentativă de clocot. Abia la final, după ce oprești focul, pui zeama de lămâie. Nu uita de uleiul de trufe la servit, acolo unde, te asigur, își poate găsi loc și un ou poșat sau chiar prăjit. Pune-l din partea mea la opționale, fac eu cinste.
