pesto de leurdă cu semințe de pin și parmezan

Ai să faci pesto de leurdă, și știm amândoi că ai să faci, că-i prea frumoasă promisiunea asta, apoi o să se întâmple o singură variantă din două. No no sau iubire cu cârcei pe viață, adică pur și simplu pesto de leurdă va intra în meniul tău obișnuit de primăvară. Se poate să intre în meniu și pentru restul anului, dacă pui la congelator, dar hai s-o luăm încetișor și să nu ardem etapele. 

Există, cred eu, un mare merit al blogurilor culinare românești, care au împins foarte mult în față rețeta asta de pesto de leurdă și, în general, leurda. O plantă care în urmă cu 10-15 ani exista mult prea puțin pe radarele culinare ale românilor. Între timp, dacă ai tarabă cu plante verzi la Obor, nu exiști dacă nu pui și câteva legături de leurdă acolo. Și e minunat că-i așa, pentru că leurda e foarte specială pintre verziturile de primăvară. Cu o singură condiție, să iubești usturoiul. La asta ar trebui să te aștepți, dacă n-ai încercat până acum planta asta, la un gust iute-usturoiat cu care ai să rămâi multă vreme. Și în suflet, dar și în respirație. 

Aș numi pesto de leurdă mujdeiul premium pentru cunoscători. 

Obsesia mea cu pesto de leurdă sunt cartofii. Simpli, cartofi făcuți la cuptor, pesto, un pahar de vin și pentru mine ziua aia e o zi bună. Îl folosesc foarte des la pește făcut la cuptor. Uneori la ou sau lângă o friptură, simplu sau amestecat cu puțin iaurt. Teoretic, pesto de leurdă merge și la paste. Practic, n-am încercat niciodată. 

INGREDIENTE:

• 175 gr leurdă (cam atât rămâne după ce tai capetele dintr-o legătură de 200 de grame, o să explic mai jos de ce recomand să tai din capete)
• 50-60 gr semințe de pin puțin prăjite
• 100-120 ml ulei de măsline
• 50-70 gr parmezan ras mic
• 40 ml zeamă de lămâie 

Am să explic de la început ce-i cu tăiatul capetelor de leurdă, e o treabă simplă și până la urmă opțională, dar pe care eu o recomand. Cu atât elimini mai mult din partea albă a unei leurde, cu atât pesto va fi mai verde. Nu recomand să păstrezi exclusiv doar frunza verde, că își pierde din gust. Prin urmare, taie doar din vârfurile de la bază. 

După ce cântărești leurda și elimini capetele, nu uita să o speli bine.

Recomand și insist chiar pentru prăjirea semințelor de pin. Tigaie încinsă, perfect uscată, foc mediu, cel mult, și amestecat permanet prin ele doar cât să capete o nuanță ușor maronie. În loc de pin eu am mai folosit nuci sau fistic. 

Pentru ulei, aș zice să începi cu 100 ml, dacă simți că vrei să iasă mai moale, mai adaugă apoi treptat. 

Parmezanul e de neocolit, iar lămâia e de neevitat.

Acum mai ai doar de pornit blenderul. Poți eventual să mai piști cu un mic vârf de sare. Dar foarte puțin, că parmezanul are destulă. 

Și asta e tot, nimic în plus, nimic în minus, bine ai venit printre leurdari!