unde mâncăm în jurul bucureștiului – vinalia, conacul din ceptura (2)

Mă doare sufletul că a trecut atâta vreme fără să amintesc aici despre experiența de la Vinalia. Iar pe mine când mă doare sufletul, e de rău, pentru că fie n-am țuică în casă, fie n-am bere rece în frigider, fie nu găsesc tirbușonul.

Vinalia e una dintre cele mai bune experiențe turistico-culinare dintre toate toate câte am avut până acum. Ea fiind, de altfel, doar a doua. Haha. Dar chiar așa e, Vinalia vine după cea de la Grădina Vlahia, despre care am scris aici.

Un scurt memento, am cerut acu ceva vreme pe Facebook nume de locuri din jurul Bucureștiului în care se poate ajunge rapid cu mașina și unde se poate îmbina bucuria gastro cu cea turistică. N-am niște criterii pentru care aleg și voi alege locurile menționate, și au fost câteva, intenția mea e doar să trec prin toate.

Conacul Vinalia e în Ceptura, foarte aproape de Ploiești și, pe cale de consecință, foarte aproape și de București.

E un loc relativ nou apărut în peisajul cramelor și podgoriilor românești, dar cred că are toate șansele să se învechească pentru următorii foarte mulți ani. Doar ceva ghinion ar putea să întrerupă drumul ăsta pe care eu îl văd spectaculos.

Și nu doar eu, am înțeles că inclusiv cineva care scrie pentru The Guardian a considerat că Vinalia merită să fie vizitat din oricare colț al lumii. De altfel, acolo am văzut și cea mai scurtă și cuprinzătoare descriere a locului.

Vinalia, a vineyard at Conacul din Ceptura, around 80km north of Bucharest, has beautiful rooms, local cheese and meats, and wine made and grown on the premises. The owner is happy to do tours and wine-tasting. An amazing place!

Am stat puțin, m-am bucurat de câteva preparate din meniu, câteva vinuri, am bântuit prin conac, m-am bucurat de cea mai frumoasă lustră văzută vreodată, apoi m-am plimbat în via mare lăsată la liber unde am și tras un pui de somn. Cel mai profund, mai sănătos și mai curat somn din ultima vreme.

Despre vinuri n-am a vă spune, trebuie să mergeți pe încredere. Oamenii fac vinul lor și îl dau mai departe spre bucuria și fericirea clienților. Chiar trebuie să mergeți pe încredere. De altfel, în review-urile de pe booking, n-am văzut nicio reacție negativă pe partea de vinuri, dimpotrivă.

Am văzut în schimb ceva la mâncare, însă în ziua vizitei mele se pare că l-am prins pe bucătar în mare formă, totul a fost minunat, cu o notă în plus pentru supa cremă de ardei copt. O treabă simplă, dar complicată, de ne-a făcut pe toți să mormăim ca pisică-mea când o scarpin între urechi. Să ăla era câinele?

Un lucru foarte bun e că se pot închiria biciclete. Un lucru și mai bun e că dealurile alea sunt perfecte pentru așa ceva, prin urmare n-aș neglija nici varianta cazării peste noapte, că o să vă cam solocite puțin.

N-am văzut cum arată camerele, dar aici mi-a sărit un detaliu de pe site:

Designul interior este marca personala a unor iubitori de vin. De aceea, cand rezervați o cameră în conacul nostru, ne place să credem că rezervați o experiență.

Asta mie îmi pare mai mult decât o simplă informație, e o rugăminte. De a lăsa experiența personală afară și de a te bucura de ceea ce îți oferă interiorul acelei camere, exact așa cum e ea.

Ca să fac însă și o critică, pe cât posibil constructivă, că altfel ar părea dubios textul ăsta, aș zice doar că piscina aia, pentru că există o pisicină, ar merita protejată/ferită de privirile din jur. Și asta doar pentru că rupe foarte puternic din arhitectura locului. I-am înțeles rostul, e totuși un loc în care se țin multe evenimente, fie corporate, fie nunți/botezuri, de-aia am înțeles și existența mesei de biliard din conac, dar piscina aia dacă ar fi mai ferită cu niște tufe, copaci, gard, orice, ar fi și mai bine.

A, și încă ceva. Dacă-l vedeți pe câinele Grigore, să-i spuneți că-l iubesc. Știe el de ce.

Restul sunt doar poze.