supă cremă de dovleac, recolta de toamnă-iarnă-primăvară

O clasică deja, degeaba ai blog culinar dacă nu pui și rețeta de supă cremă de dovleac. Mai ales că asta trebuie să fi fost și prima supă cremă descoperită vreodată. Desigur, nu există date care să confirme asta, dar așa cred eu că trebuie să se fi întâmplat, cândva, în istoria gastronomiei, mai întâi a apărut supa cremă de dovleac, abia apoi au venit și celelalte.

Nu știu cum e prin alte orașe, dar la noi, în marele Obor, există cel puțin o tarabă la care, din toamnă, cam până când dă leușteanul „bună ziua!” la lume, ai să tot găsești dovleac. Românesc, turcesc, e plin. E în mijlocul halei ăleia noi, i-am făcut și poză, că știu ce-o să faceți după ce o să citiți rețeta de mai jos. 

Ingrediente:

         (pentru cuptor)

• 850 g/ 1 kg dovleac curățat și ras prin răzătoarea mare
• 1 linguriță plină cu scorțișoară
• sare
  
  (pentru fiert)
• (dovleacul de mai sus, după ce a fost copt)
• 2 cepe medii, tăiate felii
• 2 mere roșii mari curățate de coajă și cotor, tăiate bucăți mici
• 1,2 l supă stock de pui (e ok și dacă-i doar un litru de supă, iar restul se completează cu apă, se poate și doar cu apă, dar o faceți pe propria răspundere)
• un cartof curățat și tăiat mărunt
• 15 g ghimbir ras
• nucșoară, cam un sfert dintr-un bob, dar să fie proaspăt rasă
• 1 lg ulei
• 25 gr unt
• 200 ml smântână pentru gătit (sau după gust, adică n-o puneți pe toată deodată, că unii s-ar putea să vrea mai puțină)
• sare
  
  (pentru decor)

• semințe de dovleac și caju, prăjite, boabe de rodie și pătrunjel (boabele alea de rodii fac toți banii)

Rețeta e simplă și se poate croșeta mult pe ea. Cam ca pe orice supă cremă de legume în care vă puteți lăsa instinctul să v-o ia înainte.

Dovleacul se dă prin răzătoarea mare, se amestecă împreună cu scorțișoara și puțină sare, se pune hârtie de copt pe o tavă, se întinde bine dovleacul și apoi se închide în cuptor, la 180 de grade. E gata în vreo 25-30 de minute.

În tot acest timp se călește ceapa în ulei, vreo 3-4 minute, după care se pun merele, tăiate felii, pentru încă vreo 2 minute. Apoi vine ghimbirul ras și nucșoara, la fel de rasă, și se amestecă bine tot ce-i în oală.

De aici încolo supa asta merge mai departe doar dacă ai supă stock. Minte-mă-mă frumos și spune-mi că ai acest obicei de a pune deoparte supă stock. E ușor de făcut, am scris despre ea aici, ar fi tare păcat să pui apă în loc de o supă concentrată. Făcută cu mâna voastră.

1,2 litri de lichid cred eu că e cantitatea suficientă pentru o supă nici prea zemoasă, dar nici bățoasă ca o mămăligă ciobănească.

Când torni lichidul în oală, pune tot atunci și cartoful. Despre care am specificat eu mai sus că ar trebui tăiat mărunt, asta pentru a-i permite să fiarbă cât mai repede. După câteva clocote la foc mic, să tot fie vreo 4-5 minute, poți răsturna în oală și dovleacul copt.

Pune sare după gust, untul și mai lasă totul la fiert încă vreo 3-4 minute, tot foc mic. Poți să și amesteci în tot acest timp. De fapt, ar fi chiar indicat să o faci. 

Ai grijă la sare, după cum ai observat, recomandarea mea a fost să împarți operațiunea asta în două. Adică sarea pusă la început, peste dovleacul din cuptor, și acum, spre final. De-aia zic, e bine să guști înainte să nu fie prea târziu. 

Acum dă oala deoparte, lasă totul în pace pentru câteva minute, amestecă bine cu un blender vertical și pune înapoi pe foc împreună cu smântâna. Tot așa, foc mic, de-un clocot, două.

O sugestie, e o supă în care merge puțin zahăr. Vreo două lingurițe la toată cantitatea asta. Intră desigur la opționale, nu trebuie neapărat să mă credeți pe cuvânt.

Amestecul de semințe, caju, rodie și pătrunjel vor completa perfect farfuriile, o să le dea culoare și o să vă aducă niște like-uri în plus pe Insta.