Sunt două mari motive pentru care mergi în Saschiz. Vrei liniște și îți plac satele săsești sau vrei liniște, îți plac satele săsești și vrei să te dai cu bicicleta.
Am să le iau pe rând, am să încep cu bicicleta.
Trasee de bicicletă pe Colinele Transilvaniei
Probabil cel mai frumos traseu de MTB din țară, aici e. Sunt sute de km, e o întregă rețea de trasee care leagă satele săsești din zonă. Și foarte important, în toată caracatița asta de poteci pe care te poți da cu bicicleta, Saschiz e doar o parte dintr-un întreg.
E ceva greu de povestit. Trebuie încercat, trebuie încălecat, transpirat, suferit și bucurat. E nevoie însă de ceva organizare, de la cazare până la stabilirea obiectivelor de pe traseu. Pentru că a te da cu bicla pe dealurile astea e într-adevăr despre sport și natură, dar poate fi în aceeași măsură și despre mâncare, tradiții, istorie, arhitectură, oameni sau povești.
Îți recomand, dacă o să vrei să te dai cu bicicleta acolo, iar dacă ai bucurii la legănatul pe poteci cu bicicleta ar fi bine să vrei, să începi cu informarea din acest loc. Ai acolo link către un site complet, bine organizat, dacă n-ai mai fost în zona satelor săsești dar vrei să faci pasul ăsta, îți va fi foarte util să dai un ochi peste el.
Biserica Evanghelică
Obiectivul simbol al Saschizului la un loc cu turnul de apărare. Care turn a fost transformat ulterior în clopotniță. Ambele pot fi vizitate, sunt pe marginea lui E60 (drumul european), m-aș opri aici chiar și dacă aș fi în trecere.
Biserica evanghelică fortificată din Saschiz face parte din patrimoniul mondial UNESCO.
Cetatea de apărare
(fără foto că la momentul vizitei mele era ușor neinstagramabilă)
Mai e cunoscută și sub numele de Cetatea țărănească din Saschiz, că ea așa a fost făcută, de țăranii locului, dar a fost făcută doar pentru refugiu și apărare. Iar ea, săracă, a apărat și s-a apărat cât a putut până pe la mijlocul secolului trecut, după care a venit comunismul și de aici încolo prea multe nu prea a mai avut ce face.
Momentan e în proces de restaurare (2022), așa că urmează a fi redeschisă. Am apucat s-o vizitez în urmă cu câțiva ani, nu prea mai rămăsese mare lucru din ea la interior, însă îmi place să cred și sper că după restaurare va fi din nou bine. Chiar și așa, fără acces momentan la curtea interioră, tot merită o vizită până sus, drumul e asfaltat, iar panorama e chiar deosebită.
Casa de pe Deal
Apropo de cazare, în Saschiz am stat la Casa de pe Deal. Îi găsești aici.
Un loc foarte pe sufletul meu, cu multe pisici și mulți căței, iar ăsta e detaliu important. Anca și Charlie nu doar că au câini și pisici, ei sunt salvatori de câini și pisici. Îi iubesc pentru asta, e unul dintre motivele pentru care am ales să revin la ei, dar știu și că există turiști pentru care prezența animalelor poate însemna disconfort, așa că e bine să ții cont de detaliul ăsta dacă te știi mai sensibil.
Apropo, tot la Casa de pe Deal am învățat să fac lichiu, una dintre cele mai simple și delicioase prăjituri tradiționale pe care le știu eu. A, și încă ceva, Charlie face un gulaș de-ți stă ceaunu-n coadă! Despre abilitățile lui Charlie de a desface o sticlă de spumant am postat aici. Cât despre pisici, ia de vezi aici.
Casa de pe deal are două camere pentru cazare, sună însă înainte dacă vrei să te cazezi la ei, că na, s-ar putea să fie ocupate, oricum despre cazare sau despre locuri în care să poți mânca, Anca o să te îndrume și o să-ți dea informațiile de care ai nevoie.
Ceinăria Tei
E, aici am să fiu foarte sincer. Textul ăsta există mai ales pentru că am vrut mult să scriu pe blog despre acest minunat loc. A fost un mic șoc să aflu că există o ceainărie în Saschiz. Dar a fost de-a dreptul bulversant să descopăr cât de fumoasă e această ceainărie din Saschiz. Am scris la mine pe Facebook că e fix genul ăla de loc pentru care te urci într-o sâmbătă dimineață în mașină, tu locuind în București, doar ca să vii să bei ceva, orice.
Probabil că dacă ar avea și o bucătărie pentru gătit, acum nu se poate mânca acolo, și cred că e mult mai bine așa, momentan, dar dacă ar avea și mâncare în ofertă, cu un meniu solid și adaptat locului, cel mai probabil ar deveni genul de atracție culinaro-turistic la care clar ar trebui să suni dinainte pentru rezervare, mai ales dacă chiar pleci din București pentru asta. Nici nu știu dacă i-ar face bine să ajungă vreodată în punctul ăsta. Oricum, foarte mult mi-a plăcut locul, așa cum e el acum, foarte tare vi-l recomand.
Ateliere de olărit
Da, se pot face ateliere de olărit în Saschiz, sunt ateliere interactive, trebuie doar să faci o programare. E chiar indicat să nu mergi acolo fără programare.
Marinel Gyorfi e unul dintre meșterii atelierului de ceramică din Saschiz, are o poveste simpatică în spate, l-am cunoscut, e un personaj pitoresc, cel puțin la fel de simpatic precum povestea din spatele lui. Nu mai am poze de atunci, dar mai am postarea asta drept dovadă că în viața asta l-am întâlnit și am lucrat cu Marinel.
Unde și care sunt costurile unui astfel de atelier, îți recomand să intri aici. Pe Marinel poți să-l vezi aici.
Ginul și rachiul de soc
Există o mică făbricuță de băuturi alcoolice în Saschiz, înțeleg că regina utilajelor e ginul de soc. Pe care îl poți cumpăra din chiar punctul de vânzare al fabricii, îi găsești aici.
Am încercat ginul lor, nu pot zice că mă pricep la genul ăsta de băutură, are un gust puternic floral, ceea ce poate da reacții diferite în jur. De fapt, chiar a dat reacții diferite în jurul meu. Mă abțin să-l numesc în vreun fel, zic doar că merită pe bune încercat. E o experiență. A costat 110 lei, în site-ul pus mai devreme e și lista cu prețuri la restul băuturilor pe care le mai au ei acolo. Ce mi-a plăcut însă mult a fost rachiul din același soc, și el destul de puternic aromat, însă aici pentru mine a fost un plus, iar alea 50 de grade alcool îl fac o opțiune serioasă pentru serile mai reci.
Camping pentru rulotiști
Camping Zori se numește locul, e mai exact în Cloașterf, tot în comuna Saschiz, și e amenajat in curtea unei vechi case parohiale săseşti. De aici se poate pleca cu bicicleta pe trasele de care ziceam mai sus pe Colinele Transilvaniei.
Are o capacitate de 40 de persoane, sunt 10 parcele pentru corturi și rulote, toate sunt la interior, în curte, am fost în locul ăsta, i-am aflat povestea, vă zic doar că cineva acolo a făcut niște minuni cu un loc care părea definitiv destinat pierzaniei. Am și poză făcută aici, însă elocventă mi se pare cea pe care am găsit-o la ei pe site, cea de mai jos, îți poți face o idee mai clară despre cum arată exact locul. Cât despre utilități, prețuri sau orice alte servicii, îți recomand să intri direct la ei pe site pentru toate amănuntele. Îi găsești aici.
Cât am stat la Saschiz, am tras o fugă și la Sighișoara. În centrul istoric, că doar la el mă refer acum. Asta apropo de ce mai poți face dacă tot ajungi la Saschiz. Mai fusesem acolo de două ori, vizite scurte și doar noaptea. A fost însă una dintre marile dezamăgiri turistice pe care le-am avut până acum. A fost atât de dezamăgitor încât nici măcar dorința de a reveni și de a-i mai da o șansă n-o mai am. Și nu e neapărat ceva rău în Sighișoara. Adică e mult rău acolo. Punctual putem vorbi și despre asta. Dincolo însă de detalii, atmosfera mi s-a părut aproape apăsătoare. Energia locului a fost la o frecvență foarte joasă. A fost ca o întânire cu o femeie în vârstă care se îmbracă sexy, cochet, dar ostentativ, chiar strident pe alocuri, încercând să pară cu 40 de ani mai tânără, ceea ce nu-ți poate transmite decât tristețe și milă. Deși ar fi avut atât de multe alte lucruri bune de arătat. În Sighișoara am simțit un incredibil potențial, dar am dat peste o incredibilă ratare.
În fine, nu vreau să termin articolul ăsta în notă negativă. Dimpotrivă. Las mai jos una dintre cele mai simpatice ființe cu care m-am întâlnit în viața asta. El e Sky și e vrăjitorul de suflete din curte de la Casa de pe Deal. Grijă mare dacă decizi să-l privești direct în ochi, nu prea scapă nimeni.
