Blid – pentru că avem nevoie de mâncare românească, bună
Am scris la un moment dat că în trei locuri mi-am dorit să merg în ultima vreme, adică Paninaro, Balls și Blid. La Paninaro am fost deja, am și scris aici. La Balls am fost și acolo, am pus doar poză pe Facebook aici, dar mai ajung sigur că trebuie să și detaliez. Așa se face, așa e frumos, de-aia am blog culinar, să pară că mă și implic.
La Blid am ajuns însă abia zilele trecute, într-o zi în care efectiv mă clătinam de foame. Și e foarte bine că am ajuns, Blid e fix locul în care poți aduce niște armonie, liniște și pace în complicata relație dintre stomac și creier.
Cei care mai dați un ochi peste recomandările mele, știți că am mai tot povestit despre Cosmin Dragomir, probabil cel mai cunoscut istoric culinar de pe la noi. În viață. Așa să-l ție Marele Bucătăr în continuare. Totul a început cu gastroart.ro, de aici a urmat o editură, niște cărți, iar apoi, în ordine firească, a venit și crâșma cu specific românesc, Blid.
Cosmin e unul dintre oamenii pe care îi admir foarte mult pentru genul ăsta de devotament dedicat unei cauze, mă bucur enorm că a făcut pasul spre bucătărie, dar și mai mult mă bucur că în București a mai apărut un loc unde, în mod normal, ar trebui să mergi la sigur dacă dă foamea peste tine.
La fel cum povestem data trecută despre Paninaro, Blid e un loc în care se lucrează frecvent la meniu. Adică ceea ce am mâncat eu acum, în ianuarie, s-ar putea să nu mai fie deloc valabil în octombrie. De curând am citit la ei pe pagină că s-a produs deja o primă schismă în bucătărie, meniul din toamnă a fost dat peste cap, dar chiar și așa, sarmalele încă au rămas în listă, pe astea aș vrea să le menționez în mod special, intuiția mea spune că-s hitul locului și cred că sunt mari șanse să și rămână așa multă vreme. Am oareșce rețineri asupra alegerii pentru rețeta de mămăligă, asta e adusă bine de tot înspre zilele noastre, aici conservatorul din mine s-a activat, recunosc, dar repet, sarmalele alea de vită în sos de gulaș sunt perfecte. Cu atât mai mult cu cât NU sunt în frunză de varză. Și NU au carne de porc. Asta e o mare provocare în România.
Atunci când am ajuns eu abia intrase pe listă cârnatul țărănesc, bună și sățioasă porția, mai bagi o zamă și o cam rezolvi pe ziua respectivă. Cârnatul vine și el alături de niște cartofi și, chiar dacă nu era trecut în meniu, împreună cu un linguroi mare de smântână și usturoi de ne-a făcut ziua mai frumosă. De usturoi zic, eram și cu iubită-mea acolo, normal. Se știe că usturoiul unește oameni, dar îi și dezbină, n-a fost cazul acum.
Au mai fost două borșuri, unul rusesc, cu sfeclă, și unul ardelenesc, cu afumătură, ăsta din urmă m-a zguduit puțin, la mine acasă, în Moldova, borșul cu afumătură era o mare delicatesă.
În rest, atmosferă de crâșmă în casă veche, parchet scârțâitor, trei camere, nu foarte mari, aspect minimalist, pereți albi și în general puțin încărcați, muzică românească veche în fundal, terasă care așteaptă primăvara, țuică în meniu, un buchet frumos cu vinuri românești, dați un ochi aici și treceți într-o zi pe acolo. Dar să fie cu foame în gât, nu mă faceți de rușine.
Pâinea cu cartofi mov de la Grain Trip și plăcinta cu mere – tot de la Grain Trip
Am mai scris despre Grain Trip în urmă cu un an, aici, e unul dintre locurile care au crescut foarte rapid în preferințele consumatorilor de pâine făcută cu simț de răspundere. Așa că dacă vreți o pâine cu maia cu gust de pâine cu maia, dați un pin pe hartă și faceți să fie bine. Pâinea asta cu cartofi mov nu doar că e gustoasă, dar e și spectaculoasă. Iar pe lângă asta, poate vă cade mâna împotriva voinței voastre și pe plăcinta cu mere. Dacă o fi să cadă, eu zic să nu vă opuneți destinului și lăsați-o așa căzută, pe lângă pâine mai veniți și cu niște plăcintă acasă. Ce-are să fie rău? Eu nu-s mare fan plăcintă cu mere. Aș zice că dimpotrivă, dacă aș avea de ales dintre 20 de plăcinte cu orice, asta ar fi pe ultimul loc. E, aici lucrurile se schimbă puțin, asta e cam cea mai bună mâncată de mine vreodată. Este, cum o numesc ei, imnul Grain Trip, am cântat singur prin casă imnul ăsta de-mi venea să și duc mâna la inima. Serios acum, e foarte bună.
Și încă ceva. Valentina, owner la GrainTrip, a scris un text foarte bun despre ce înseamnă și ce efect poate avea un review lăsat aiurea pe internet. Atât de multe sunt de învățat din textul ei, e nevoie doar de un click aici.
Supe creme – pentru toată lumea
Am observat la rețeta de supă cremă de cartofi dulci pusă în urmă cu ceva vreme aici, un interes peste medie pentru supe creme, ceea ce nu mă miră, doar mi-au fost confirmate niște observații. Ne plac supele creme mai mult decât lăsăm să se înțeleagă. Locul meu de inspirație e deja de niște ani o carte cu foarte multe rețete, nu sunt perfecte, la unele te cam ia de cap ce erori de gramaj pot fi acolo, dar pentru inspirație, cartea e foarte bună. E undeva între 70 și 100 de lei, dar e una dintre cărțile cu rețete pe care le-am folosit cel mai mult până acum. Și am cam luat câteva. Recomand.
