Paninaro – un loc cu foarte mult bun gust, dar mai ales în mâncare

E foarte multă culoare în farfuriile de la Paninaro, cineva acolo a înțeles că există un drum foarte scurt cu care poți să atragi atenția. E, cum se mai spune la noi la țară, foarte instagramabilă mâncarea de la Paninaro. E un drum scurt, sigur, dar e însă și unul foarte riscant. Cu cât efectul ăla de “wow!” pe care ți-l dă o poză e mai puternic, cu atât așteptările sunt și mai mari. Dacă mă faci să salivez la o poză și apoi ratezi, m-ai pierdut. Tocmai de-aia, cu atât mai mult tu trebuie să fii sigur că ce livrezi în farfurii va produce același “wow!”  și după ce guști din ceea ce ai văzut inițial în poze.

Paninaro e un pariu câștigat, gustul e cel puțin la nivelul pozelor. Până la urmă, cam ăsta e succesul în industrie, în zilele noastre, să dai oamenilor mâncare bună, dar cu ea să-i umpli și de inimioare pe Insta. 

Paninaro e pe strada Luterană, numărul 3. Au program scurt, 9-17 în timpul săptămânii și 10-18 în weekend, e destul de evidentă intenția locului, meniu cu mic dejun și prânz, scurt, dar intens. Apropo de mic, locul este el unul destul de mic, 3 mese înalte la parter, fiecare cu câte (doar) două scaune, probabil se mai pot cere, se poate sta și comanda inclusiv la bar, plus ceva mese la etaj, n-am urcat, dar n-aș exagera cu mersul în gașcă. Apropo, cel puțin la momentul ăsta, rezervările se fac doar în timpul săptămânii.

unde-mancam-in-bucuresti-paninaro

Meniul de la Paninaro e destul de flexibil, ce-ai mâncat azi și ți-a plăcut s-ar putea să nu mai găsești peste două luni, iar asta e posibil să doară puțin, am trecut toți prin așa ceva, dar și tristețea asta are farmecul ei, mai ales dacă tot ce apare nou e la fel de bun.
Însă indiferent când ajungeți acolo, țineți minte aici. Dacă vă sare budinca de mălai în ochi, pe cuvânt că așa ceva nu trebuie ratat. Așa dans de arome de multă vreme n-am mai întâlnit. E fix acea mâncare pentru care eu revin într-un loc, oricând, în orice condiții, aș aștepta afară în frig dacă ar trebui pentru asta. La mine e și legătura specială cu toate ingredientele de acolo, cu ciuperci, cu spanac și trufe și cu o mămăligă pe care cineva aici a avut curajul să o scoată din zona ei de confort și să o ducă într-un loc necunoscut celor mai mulți dintre noi. Chiar cred că încă e un gest de curaj să te iei la trântă cu convingerile religios-culinare ale românilor și să încerci să le arăți că există viață și dincolo de ceaunul strămoșesc. Dar peste orice reper cultural, mâncarea asta a fost pur și simplu gustoasă, nu m-ar mira să ajungă hit pentru cei de la Paninaro. Iar dacă dj-ul de la bucătărie rămâne pe poziții, chiar cred că va deveni hit.

unde-mancam-in-bucuresti-paninaro

Cum hit ar trebui să fie și burgerul de măduvioară de mai sus, ăsta e un preparat pe care îl vânez de multă vreme pentru blogul meu, acum măcar știu cât de sus e nivelul de așteptare. Și chiar e foarte sus. Cu tot cu cartofii de lângă, cu tot cu sosul ăla ușor afumat, cu tot cu niște vișinată alături. Sau o fi fost afinată? Recunosc că eu doar am poftit, că eram cu mașina. Dar aveți și genul ăsta de aperitiv, n-aș trece cu vederea aceste mici detalii din păhărelele alea mici de țuică.

unde-mancam-in-bucuresti-paninaro

M-a surprins castravetele pane, care e genul ăla de rețetă culeasă fie de prin cărțile lui Radu Anton Roman, fie de pe la o bunică mai curioasă. Nu e piesa de rezistență, e însă inedit și foarte bun ca starter lângă păhărelele de care ziceam mai sus.

unde-mancam-in-bucuresti-paninaro

Dacă e pe foame rău, mai merge o porție de picioci, cu asta ar trebui să rezolvi simplu problema, adică ouă, cartofi, cârnați, telemea și ce-or mai găsi oamenii ăia prin bucătărie. Sau orice altceva din meniu care acum, la început de 2020, arată așa

Brânză fermentată – pentru cei excesiv de puternici 

unde-mancam-in-bucuresti-paninaro

A trebuit să caut în arhiva cu discuții, la final de septembrie (cam de atunci am recomandări despre care tot n-am apucat să scriu) îmi povestește un prieten pe Facebook (te salut, Ionuț) despre o brânză cu miros de picioare:

Intre altele… azi am gustat pentru prima si sper, ultima oara, branza de Nasal. Asta m-a biruit.

Am luat-o cât se poate de personal. Așa am descoperit cea mai puturoasă brânză făcută la noi. Și dacă vi se pare că îi fac reclamă, vă înșelați. Este horor. Pentru oricine nu înțelege brânza puturoasă. Pentru restul, ăia puțini, printre care mă număr și eu, s-ar putea să fie o mare bucurie. Dacă e.

Locuri în București care se deschid înainte de 10 – cu mic dejun inclus

locuri-deschise-dimineata-in-bucuresti-mic-dejun

Dar am lucruri salvate pentru articolele mele cu recomandări chiar și de dinainte de septembrie. Prin vară, Laura Ivăncioiu făcuse o documentare în urma căreia a ieșit o listă cu 17 locuri în care poți mânca și înainte de ora 10. Dimineața. Nu-s deloc foarte matinal cu hrana, masa mea principală nu e niciodată micul dejun, dar am trecut de câteva ori prin experiența asta și știu cât poate fi de enervant să trebuiască să mergi la mec la 9 dimineața pentru că atâta s-a putut. Dați și voi save postării, poate cândva în viață o să vă ajute.

Postarea Laurei pe Facebook e aici, o să mai găsiți recomandări și în comentarii, iar articolul e aici. Care cu sau fără mic dejun înainte de 10, are niște recomandări bune.

Share

5 COMENTARII

  1. Mie branza de Nasal mi se pare light fata de Puturoasa de Trascau a celor de la branzeturi Torockoi. Nenea care mi-a vandut-o la un targ de Craciun mi-a zis foarte relaxat: “no, asta mirose așe… Cam ca picioarele”. M-a convins. Pacat ca s-a terminat. 🙁

LĂSAȚI UN MESAJ