The ostropel – rețeta cu cocoșel de pădure

Zici ostropel, zici leșin. Pentru că ăștia suntem, niște leșinați sentimental după mâncărurile care ne-au marcat începuturile existenței. 

E întotdeauna bătaie mare pe orice porție de ostropel, dar mâncarea asta merită făcută cu simț de răspundere, pe cât de simplu e de făcut, pe atât de și mai simplu e să te duci în bălării cu ea. 

Dintre toate rețetele de ostropel pe care le-am găsit în cărțile pe care le am eu acasă, cea a lui Radu Anton Roman se apropie cel mai mult de ceea ce știu eu că ar trebui să însemne un  ostropel bine făcut. Doar că acolo e o problemă, nu-mi dau seama dacă e o greșeală de editare sau pur și simplu așa e rețeta lui, dar nu are pic de zeamă de roșie, o pastă, un sos, un suc ceva de roșii, caz în care, dacă așa-i rețeta, și probabil că e, uite că nu pot fi de acord cu asta. Roșiile cu usturoiul sunt tot chichirezul în rețeta de ostropel. 

Până la rețetă, hai să explic puțin niște lucruri, că-s importante:

• că tot ziceam de roșii, există rețete unde zeama, partea lichidă vine integral din sucul de roșii. sau amestec de roșii cu apă. nu zic că e rău, zic doar că se poate mult mai bun de atât. stock de pui plus roșii egal love.
• a pune sau a nu pune făină în ostropel? păi eu zic că punem, deși știu că există și oameni printre noi care nu suportă ideea. la cât lichid e în supa asta, o lingură de făină va face diferența dintre furculiță și lingură. zeama aia trebuie să prindă puțin cheag, altfel iese un fel de ciorbă, iar cine chiar nu vrea făină în mâncare, poate pune niște stock și ceva roșii în plus încă de la început, apoi lăsat totul să fiarbă ceva mai mult, până scade. posibil să fie ok așa, n-am încercat, ar mai fi și varianta amidonului alimentar, dar deja mă tem că o dăm în altele.
• a pune sau a nu pune ceapă? din nou păreri împărțite, doar că aici nu e pe păreri, e pe convingere. așa că noi punem. multă. o punem de la început, gustul va fi infinit mai bun, treaba asta nu se negociază. nu pe blogul ăsta, nu în rețeta asta. 
• problema usturoiului. că nu e doar chestiunea usturoiului, aici avem o problemă. cât și cum se pune usturoiul. păi se pune mult și abia la final, asta e regulă de la care nu ne abatem dacă vrem să facem ostropel. altfel, facem mâncărică. doar că noi ne-am întâlnit aici pentru ostropel. 
• în general, ostropelul e de pui. există și de porc, nu m-ar mira să existe și cu carne de vită, dar rețeta asta e universal acceptată ca fiind de pui. de preferat ar fi un pui de țară, dar cum ăla nu-i întotdeauna, recomandarea mea merge către cocoșel de pădure. fiind suficient de mic, se porționează și se folosesc toate bucățile, fără probleme. mic, dar gustos. esențial aici e ca toată carnea să fie rumenită înainte de a fi pusă la fiert.
• dacă e ostropel făcut la tuci, pe foc, mâncarea asta va intra la impuse în nevoile de bază ale familiei. dacă e. dacă nu, e ok, merge și pe aragaz. țuică bună să fie!

INGREDIENTE:

• 2 cocoșei de pădure, spălați, porționați și dați cu sare
• 2 cepe medii, tocate
• 1 morcov tocat (opțional)
• 1 ardei iute tocat (la fel de opțional, dar recomandat cu insistență)
• 1 căpățână de usturoi, curățați și tăiați felii subțiri (nu zdrobiți)
• 800 ml supă stock de pui – găsești rețeta aici
• 250 ml suc de roșii
• 1 lingură pastă de tomate
• 1 linguriță cu zahăr
• 2 frunze de dafin
• 1-2 linguri cu oțet
• 1 lingură cu făină
• 2 linguri cu untură ( doar untură de păsări – rață sau gâscă de exemplu) – sau ulei de floarea soarelui, dacă nu e untură, dar ce bine ar fi să fie
• pătrunjel
• sare/piper

Pune supa stock la încălzit. 

Încinge bine untura, de preferat într-un tuci, și întoarce carnea până se rumenște pe toate părțile. Apoi scoate-o într-un vas și las-o acolo în așteptare.

Călește ceapa, morcovul i ardeiul iute în untura rămasă, 2-3 minute, pune lingura de făină și amestecă bine până la omogenizare.

Pune carnea înapoi și toarnă peste toate astea supa fierbinte. Lasă la foc mărunt cam un sfert de oră de bolboroseală. 

Acum vine sucul de roșii, pasta de tomate, zahărul și frunzele de dafin. Ar trebui să mai lași  la fiert încă vreo 15 minute. Înainte să oprești focul, cu vreo 5 minute, drege bine cu sare și piper.

Între timp, pune o tigaie pe foc, pune o jumătate de linguriță de untură, încinge bine, pune usturoiul tăiat,  chiar foarte bine tăiat, lasă o jumatate de minut la călit, oprește focul și  stinge cu oțet. Dă-l deoparte, ba chiar îl scoți din tigaie dacă încă mai ai de fiert la ostropel. 

Și foarte important, când stingi focul de la ostropel, abia atunci îi dai în cap cu tot usturoiul. Dacă intuiția ta bate a neîncredere, mai lasă pe foc cel mult un minut, dar asta e tot ce pot să-ți ofer. Mai departe de un minut, ești deja pe cont propriu. 

Pune și verdeața, acoperă totul cu un capac și lasă totul în tihnă cât faci o mămăligă. Dacă nu-i cu o mămăligă alături, serios, păcat de toată munca. Uite aici o rețetă simplă, rapidă și bună.

Din acest moment, poți să te dai mare că știi cum se face The Ostropel.