scrumbie la cuptor cu sos de muștar boabe

Trebuie să plecăm aici de la un adevăr dureros, e o mare diferență între o scrumbie pe grătar și o scrumbie la cuptor. Bine, e mare diferență de principiu între orice pește pe grătar și unul la cuptor. Dar în mod particular, aici lucrurile se complică. Adevărul e că o scrumbie la grătar e spectaculos de bună. Dacă e făcută cum trebuie. Despre ce înseamnă scrumbie la grătar cum trebuie, am scris câteva lucruri aici.
Cum nu toți avem însă acces la un grătar, varianta de compromis ar fi cea de scrumbie la cuptor.
Știu, mai e varianta de scrumbie prăjită, însă acolo impactul emoțional poate fi mult prea mare. Scrumbie în uleiul încins la tine în bucătărie faci doar după ce ai obținut autorizație de la mediu, pompieri și acordul scris al vecinilor.
Așa că acum am să mă limitez doar la varianta asta simplă, de scrumbie la cuptor.

Am lăsat alături și un sos de muștar, e foarte opțional, dar merită făcut. E genul de sos pe care îl găsești într-un meniu de bistro. Ușor de făcut, cu puține ingrediente, dar care te rupe la prețul final. 

INGREDIENTE:
(pentru scrumbie la cuptor)

• 4 scrumbii
• 1-2 căței de usturoi zdrobiți
• zeama de la jumătate de lămâie
• zeama de la jumătate de portocală (nu e moft, chiar dă un gust bun)
• 2-3 linguri cu ulei de măsline
• 1 lingură cimbru proaspăt 
• sare
• piper

(pentru sos de muștar boabe)

• 1 lingură cu mălai (15 grame – cu ăsta practic o să legi sosul, deci e important)
• 1 lingură cu muștar boabe
• 85 ml lapte
• 75 ml smântână de gătit
• 10 g unt
• 1 cățel de usturoi ras
• 1 linguriță cimbru proaspăt
• 1 lingură cu pătrunjel tocat
• sare
• piper

Curăță bine scrumbia în interior, intestine și branhii. Scapă și de solzi, spală-i și usucă-i bine cu o hârtie absorbantă. Îți recomand să le faci 3 crestături pe ambele părți la distanță egală unele de altele.
Dacă vrei să mergi pe varianta simplă, ar trebui doar să dai peștele cu sare, piper și ulei. Ar putea fi suficient, lași gustul peștelui în pace. Te bucuri de el așa cum e, îți promit eu că va fi bine. Dacă ești om curajos din fire, mergi puțin mai departe, vom fi cel puțin doi care vom fi făcut asta.
Așadar, fă un amestec din ulei, zeama de lămâie, portocală, usturoiul zdrobit și cimbrul proaspăt. Sare și piper. Unge bine peștii, mai ales în interior, apoi lasă-i să zacă în zeama aia cel puțin sfert de oră la frigider.
Încinge cuptorul la 220 de grade. Pare mult, nu e, te asigur. Și nu e în cazul în care scrumbie ceva mai mare, spre 300 de grame. Dacă e scrumbie de-aia mai pitică, mergi spre cel mult 20 de minute. 

Întinde o hârtie de copt pe o tavă. Tot de copt, dar cu margini joase. Pune peștii, în interiorul cărora ai mai vârât între timp niște jumătăți de felii de lămâie. Sau chiar și portocală. Poți să faci asta inclusiv în crestătură, vor arăta și mai bine în farfurie.
Lasă-i la cuptor 20-25 de minute. Dar insist, ia însă timpii ăștia cu un nivel ridicat de relativitate. Depinde de cuptor și, cum ziceam, de mărimea peștilor. Sau de cât de bine făcuți îi vrei tu. Dar o medie în acest caz cam asta ar fi. 

Cât stau peștii la cuptor, poți să te ocupi de sos. Pune laptele într-o crăticioară, la foc mic, pe ochiul mic. Când se încălzește, dar înainte să dea în clocot, toarnă mălaiul. Un tel ți-ar prinde bine aici. Amestecă bine și lasă mălaiul ăla să se umfle până totul devine o pastă. Dă focul mic, adaugă smântâna de gătit, untul, usturoiul și cimbrul. Amestecă bine în continuare, încă 5-6 minute. Adaugă muștarul și pătrunjelul tocat. Nu uita de sare și piper. Dacă ți se pare prea gros sosul, mai toarnă puțin lapte. După cum ți-e pofta. Apropo, ăsta e un sos pe care îl pui lângă pește, nu peste pește. Consumat cât e cald/călduț și păstrează încă structura unui sos. 
Știu că e un pariu riscant, dar eu cred în el. Oricum, gândul că la masa asta o să ai în permanență lângă tine și un Sauvignon Blanc, mă liniștește destul de mult.