midii de casă cu vin alb, usturoi, portocale și posibil leușteaun

Le-am zis eu așa, midii „de casă”, la derută, dar ele sunt doar midii cu vin alb și usturoi, cât despre portocale și leuștean, am să explic mai jos. 

Să le iau pe rând. 

Midiile „de casă” sunt în cazul ăsta midii pasteurizate, adică prefierte. Sunt midii pentru leneși sau pentru cei care vor să meargă la sigur. Pentru un conăseor, pentru un litoralian, pentru un un ultras al rețetelor cu fructe de mare, midiile în rețete vor fi probabil întotdeauna proaspete. Sunt perfect de acord, susțin consumul de midii proaspete, cu condiția să și am măcar iluzia prospețimii acelor midii. Și în general n-o prea am, așa că atunci când mă apucă damblaua să fac rețete cu midii, merg în general pe varianta celor vidate, pasteurizate și controlate cât de cât. 

Pe scurt, la astea prefierte nu mai trebuie să cureți, nu mai trebuie să speli, e suficient doar să le clătești, iar pierderile sunt spre zero. Cât cumperi, atâta folosești. Or fi existând și midii moarte în pungile vidate, eu însă n-am găsit până acum. Cât despre diferențele de gust, sunt absolut convins că alea scoase în aceeași zi din mare sunt mai bune. Dar eu, la mine acasă, încă n-am avut acces la ele. 

Că se pune vin și usturoi în fructele de mare, asta sigur știe deja toată lumea. Că se pune frecvent și portocală, asta e la fel de sigur, nu e invenția mea, e chiar  o combinație dintre cele clasice, pur și simplu fructe de mare plus portocală egal love. 

Iar la partea cu leușteanul, e pur și simplu o combinație în care eu cred.  Poți să o pui la opționale, poți înlocui leușteanul cu pătrunjel, poți să le combini, poți să pui ce vrei tu pe deasupra, de fapt. 

Și mai e ceva important. Practic aici ai două feluri de mâncare. Ai midiile, dar ai și sosul. Teoretic, ele sunt împreună, însă practic, sosul ăla, care o să-ți mai și rămână, în care întinzi cu pâine proaspătă, cam ca mămăliga în mujdei, o să te facă foarte fericit. 

La două kile de midii, repet însă, e vorba de midii pasteurizate, poți face două porții, pe săturatelea, pe bogăție, sau poți scoate chiar și 3 porții decente, nu te faci de râs doar cu astea. Cum ziceam, mai rămâne sos, dacă-i foamea mare, o mai reglezi tu apoi din pâine.

Apropo de partea lichidă, în lista cu ingrediente de mai jos eu recomand 150 ml vin, 130 zeamă portocală și 15 ml zeamă lămâie. Din nou, ia astea drept recomandări, nu sunt cantități absolute. Poți pune mai puțin, mai mult însă nu văd rostul, poți pune doar vin, poți pune supă stock, poți pune doar apă, deși ar fi păcat, sau le poți combina, răscombina, poți adăuga, elimina, poți pune la fiert, după ce scoți midiile, chiar și niște smântână de gătit.

Și încă două detalii ceva mai tehnice, pentru 2 kile de midii, recomand o oală de măcar 8 litri, dacă vrei să le faci pe toate deodată. 

Apoi, înainte să deschizi focul, asigură-te că ai toate ingredientele la îndemâna, gata deja curățate, tăiate, aranjate. Sunt timpi de gătire foarte scurți aici, organizarea e importantă.

INGREDIENTE:

• 2 kg midii pasteurizate
• 30 gr unt
• o ceapă tăiată 
• 3 căței de usturoi tăiați mărunt
• fulgi de chilli (grijă mare aici, nu exagera cu iuțeala, dar nici nu o neglija, recomandarea mea e să faci o mâncare vag picantă)
• 150 ml vin alb sec
• 130 ml zeamă de portocală
• 15 ml zeamă de lămâie
• 1 legătură pătrunjel tocat mare
• 1 legătură leuștean tocat mare

Pune untul în oală la încins, foc mediu spre mare, călește mai întâi ceapa, aproximativ un minut jumate, cel mult două, apoi pune usturoiul, încă vreo 30 de secunde. Pune fulgii de chilli, amestecă, iar acum toarnă vinul și zeama de portocală.  Când dă în clocot pui și midiile. Folosește o paletă strecurătoare cu care să amesteci ușor în oală pentru a îmbrobodi ingredientele unele-ntraltele. E un moment în care vei activa omul sensibil din tine, amestecatul ăsta se face cu mare grijă pentru a nu distruge scoicile alea chiar de tot. Unele se vor mai desprinde oricum, e normal, nu pune la suflet. Ar trebui să stea la fiert vreo 3 minute, după care pui pătunjelul, leușteanul și zeama de lămâie.

Mai amestecă o dată, de două ori, apoi cu paleta aia o să scoți dumneata midiile deoparte. Dă focul mai mic și acum gustă din zeama rămasă în oală. Vezi de mai simți nevoia de sare, poate niște piper, poate niște lămâie în plus, ascultă-ți instinctul și urmează-ți gusturile. 

De aici înainte începe atacul. Mai asigură-te însă de două lucruri. Nu importante, vitale. Ai nevoie de niște felii de pâine prăjite puțin înainte. Dar să fie pâine proaspătă. Și vin. Un vin alb, rece, fără de care tot ce ai gătit tu acum ar fi precum sirena fără marinar, ca undița fără strună, ca vaporul fără căpitan, ca Brăila fără Galați.