Eu cred în fontă. În vasele de fontă. Și e o lume întreagă afară care crede la fel, sunt printre cele mai recomandate atunci când vine vorba de gătitul sănătos.

Dar n-o să vă mint, nu ăsta e criteriul pentru care îmi plac oalele de fontă. Și mă refer aici la alea curate, nesmălțuite.

Vedeți voi, la un vas de fontă se muncește. Dacă ești leneș, mai bine renunță. Îți iei un vas de fontă pentru că-ți iubești munca în bucătărie. Astea trebuie îngrijite după fiecare folosire, trebuie întreținute pe termen lung, adică iubite, iar ele îți vor da înapoi toată dragostea cu care le-ai tratat de-a lungul timpului. Adică te vor ține o viață întreagă. Pe tine și cui i-or mai rămâne după ce ți-oi pune definitiv șorțul în cui.

Dar cum nu toți suntem la fel, cei mai mulți oameni vor fontă mai degrabă din obsesia – firească – din ce în ce mai mare pentru mâncare sănătoasă. Aș putea să mă dau mare și să umplu articolul ăsta cu link-uri către studiile care arată de ce e mai bine să folosim fontă. Dacă vreți musai, vi le dau în comentarii. Încerc să fiu însă eficient și să comprim câteva zeci de articole pe care le-am citit despre asezonarea oalelor de fontă și beneficiile lor. Cele mai multe fiind articole de afară.

Ce am învățat din toată documentarea asta

  • Cel mai bun ulei pentru asezonarea unui vas de fontă e cel de in. Dar atenție. Mare atenție. Încercați doar un ulei presat la rece, atestat ca fiind un produs bio. Veți găsi articole în care se sugerează că e foarte ok și uleiul presat la rece folosit de către pictori. Am cumpărat un astfel de ulei pe eticheta căruia nu exista niciun fel de precizare tehnică. După miros, diferența e ca dintre țuică și benzină. Ambele au mirosuri puternice, dar parcă doar dintr-una ai vrea să și consumi. Sunt uleiuri cu proveniență incertă, nu recomand. E o întreagă chimie ce se produce în timpul asezonării cu uleiul de in (se cheamă polimerizare), recomandarea mea e să mergeți pe ăsta bio. De asemenea, dacă se dorește, vă pot da articolele care confirmă acest lucru.
  • O asezonare completă are la început până chiar și la 6 cicluri de coacere. Pare mult, dar e eficient. Și noi asta vrem, să scoatem tot ce-i mai bun dintr-o oală de fontă.
  • Asezonările nu se termină însă după această primă etapă, ele se vor repeta anual, chiar și de două ori, în funcție și de modul în care e folosit vasul respectiv. Și cu ce e folosit, pentru că, spre exemplu, ingredientele acide vor afecta asezonarea. De evitat.
  • Oricât de mult ați pierde controlul asupra fontei, asta pentru că un vas care nu primește atenția cuvenită poate rugini, și încă foarte rău, totul se poate îndrepta, iar recipientul poate fi adus la viață fără probleme. Dar e de muncă. Despre care vă povestesc mai jos.

Cum se asezonează un vas de fontă

Încălzește mai întâi cuptorul și pune vasul de fontă la 90 de grade pe o tavă de copt. Vreo 15 minute. Fonta e o ființă vie, în căldura asta a cuptorului ea își va deschide porii, iar așa uleiul cu care vei face apoi îmbălsămarea își va atinge eficiența maximă.

Scoate vasul, toarnă ulei – o lingură pentru interior și una pentru exterior ar trebui să ajungă – și unge bine cu o hârtie absorbantă. Aici e un moment important. Dacă ungi și apoi ștergi corect surplusul de ulei, vei evita scurgerile de ulei de pe vas în timpul coacerii. Iar corect, în cazul ăsta, e atunci când, după ștergere, pelicula strălucitoare a uleiului devine una mată.

Preventiv, poți folosi o folie de aluminiu pe care să o pui sub vas.

Cât ungi vasul cu ulei, lasă cuptorul să se răcească. Asta o să te scutească de fum în casă. Va mirosi, dar nu va face fum ca la balamuc. Așadar, după ce răcești cuptorul, abia apoi pui tava de copt cu vasul de fontă, așezat cu gura în jos, înapoi în cuptorul programat la temperatură maximă de data asta, undeva la 250-260 de grade.

Din momentul în care se ajunge aici, se lasă aproximativ o oră. Se oprește cuptorul, iar vasul se lasă la răcit în interior, cu ușa închisă, încă vreo 2 ore.

Repetă de 5 ori tot ce ai făcut mai sus. Asta e tot, de aici încolo începe una dintre cele mai frumoase prietenii din viața ta. Dar și foarte complicată.

Trăiască Fonta!

fonta-asezonare-ulei-de-in

Share

6 COMENTARII

  1. Salut,

    Stiu ca se poate face asezonare si pentru vasele din inox sau tabla neagra, dar banuiesc ca diferit fata de procesul pentru fonta. Ceva sfaturi pentru acestea? 🙂

  2. Eu nu am avut ulei de in, dar am facut asezonarea cu ulei de gatit. Pentru a-i pastra totusi stratul antiaderent cat mai bun, dupa fiecare folosire, o spal (uneori si cu putin detergent), o usuc, o dau iarasi cu ulei si o incing pe aragaz pana incepe sa iasa fum din ulei, apoi opresc aragazul si o las sa se raceasca. Nu stiu daca e bine, dar pana acum a functionat.

    • Despre treaba cu detergentul nu știu ce să zic, cam toată lumea care a studiat utilizarea fontei urlă că nu trebuie dat cu detergent. Pentru că îl preia. Și eu am avut multă vreme o tigaie de fontă pe care o foloseam cam în același mod ca tine. Doar că tigaia aia n-a devenit niciodată cu adevărat antiaderentă. Și cam asta ar fi marea provocare.

LĂSAȚI UN MESAJ