Treaba cu bulzul ar fi simplă dacă n-ar fi complicată. Bine, nu atât de complicată încât să nu pui mâna pe făcăleț și să învârți zdravăn la mămăligă, plin de speranță, iar în final să-ți iasă un bulz minunat. E complicat pentru că trebuie să găsești formula perfectă a mămăligii pentru a face în așa fel încât să poți modela bolul fără să-ți explodeze în cuptor sau pe grătar. Dar nu e ceva de netrecut. Apropo, ultrașii bulzurilor nu vor recunoaște niciodată altă rețetă în afara celei făcută pe jar. Au ei dreptate, în felul lor, dar cum noi locuim majoritar în blocuri, acolo unde să faci jar înseamnă de cele mai multe ori un telefon la 112, se poate trece destul de ușor peste ce spun oamenii ăștia. Compromisul e bun și nu trebuie să le luăm personal doar pentru atât.
Se pot pune multe în boțul de mămăligă. Însă ce nu trebuie să lipsească e brânza de burduf. Aș zice că și țuica. Bulzul fără brânză de burduf e ca ciobanul fără ghioagă la stână. Se poate și cu un băț mai mic, dar râde lumea de tine.
Și încă ceva, nu e nimic greșit, dar absolut nimic greșit dacă în loc de bulgări alegeți să faceți bulzul într-o tavă de copt, în straturi. Aproape aș zice că e mult mai ok așa dacă se alege varianta cuptorului, fără jar.
Ingrediente:
- 1 litru de apă
- 300 grame mălai
- o linguriță plină cu sare
- 200 grame brânză de burduf
- 150 grame dintr-un cârnat de casă, tăiat felii
- 100 grame slănină afumată, tăiată și asta mărunt
- 200 grame caș afumat
- ulei sau unt pentru întins tava
Brânză de burduf bună am luat de pe marginea drumulului, în trecere prin zona Branului. Burduf în coajă de brad, brânza perfectă pentru așa ceva. Tot de acolo am luat și un caș de vacă, la fel de afumat, restul ingredientelor le-am avut în casă. Cârnat ușor afumat rămas în congelator de la sfântul Crăciun, plus niște șunculiță afumată și dată cu boia. Imposibil de ratat cu așa ceva.
Într-un ceaun mare am dus apa în clocot, am pus și sarea între timp, am turnat mălaiul în ploaie, timp în care cu un mestecău am început a învârti hora mare în ceaun, vreo 5 minute. Lung și apăsat, foc iute, neapărat. Urmează vreo 10 minute lăsată în contemplare, focul mic de data asta, după care iar se ia o tură zdravănă la joc cu făcălețul. Urmează apoi încă 10-15 minute lăsată de izbeliște. Să vă pregătiți neapărat ceva de băut în tot procesul ăsta, mămăliga făcută cum trebuie face mușchi, dar mai ales sete. O medie corectă a unei mămăligi care a fiert cum trebuie, cu tot cu mestecatul, ar fi cam 30 de minute. Unii lasă chiar mai mult. 20-25 zic eu că ar fi minimul.
Cât a fiert mămăliga am pus și o tigaie pe foc, am rumenit puțin bucățelele de cârnat, vreo 3-4 minute, iar tot acolo am pus și șunca (tăiată mărunt), maxim 30 de secunde. Nu e nevoie de ulei.
După ce a fost gata mămăliga am scos și am făcut cu o lingură mare patru bucăți egale pe care le-am turtit ca pe plăcinte și le-am lăsat să-și mai tragă puțin sufletul. Am pus jumătate din brânza de burduf și jumătate din carne peste o bucată de mămăligă, cu o alta am acoperit și cu ambele mâine am făcut bulgărele final. Cât mai bine sudat. De felul în care e modelat, poate supraviețui căldurii sau se va sfărâma. Și dacă se sfarămă, aia e, poate doar o să luați mai puține like-uri în poza de pe Facebook, dar cam asta e toată paguba.
Au ieșit la mine două bulzuri, le-am dat vreo 15-20 de minute la cuptorul deja încins la 180 de grade, iar la final le-am presărat cu cașul afumat, ras. Merge și un ou moale pe lângă, dar și mai mult merge o țuică rece. Doamne ajută!
Astept cu interes si Balmosul 🙂
Balmoș întotdeauna mi-a sunat ca o trupă de rock din Ardeal, cu începuturi prin anii 90.
Ok – branza de burduf e una. Ce ai luat tu e branza de cosulet, in scoarta. Superbuna! Da’ nu e de burduf…burduful e una, cosuletul e alta. Bulzul merge cu amandoua din partea mea.
Burduful se face din stomacul oii. Când oi mai găsi așa ceva de cumpărat, promit că revin aici și corectez. 🙂
ultimul Burduf adevarat l-am luat de la o stana din Piatra Craiului (cu tot cu mucegaiul de pivnita aferent)
În ultimii ani, cea mai bună brânză am mâncat-o fie la stână, fie a fost luată direct de la o stână. Ce ajunge în București imposibil să aibă legătură cu aia. Am dat peste multă brânză bună. Dar nu de-aia.
Aplauze si un BIG LIKE de la o … nici nu stiu cum sa ma prezint, mama e ardeleanca, tata din Buzau si eu nascuta in Turda si crescuta in Buzau si stau in Bucuresti … sper ca ai inteles. Oricum, eu nu consum palinca sau tuica, asa ca la acest fel de mancare servesc un paharel cu otet de mere, apa si zahar (asa stiu de la sora mamei mele care a fost bucatareasa la un mare restaurant din Turda).