Aceasta politica de confidentialitate descrie modul în care informatiile dvs. personale sunt colectate, utilizate si distribuite atunci când vizitati site-ul www.ciprianmuntele.ro
INFORMATII PERSONALE PE CARE LE COLECTAM
Când vizitati site-ul, colectam automat anumite informatii despre dispozitivul dvs., inclusiv informatii despre browserul dvs. web, adresa IP, fusul orar si unele cookie-uri instalate pe dispozitiv. In plus, pe masura ce rasfoiti pagini din site, colectam informatii despre paginile web individuale sau produsele pe care le vizualizati, ce site-uri web sau termeni de cautare v-au referit la site si informatii despre cum interactionati cu site-ul. Ne referim la aceste informatii colectate automat ca Informatii despre dispozitiv.
Colectam informatiile despre dispozitiv folosind următoarele tehnologii:
Cookie-urile sunt fisiere de date care sunt plasate pe dispozitiv sau pe computer si contin adesea un identificator unic anonim. Pentru mai multe informatii despre cookie-uri si despre modul de dezactivare a cookie-urilor, vizitati http://www.allaboutcookies.org.
actiuni de urmarire a „fisierelor de jurnal” care apar pe site si colectarea datelor, inclusiv adresa IP, tipul browserului, furnizorul de servicii Internet, paginile de trimitere / iesire si inregistarile de data / ora.
etichetele si pixelii sunt fisiere electronice utilizate pentru a inregistra informatii despre modul in care navigati pe site.
In plus, atunci cand efectuati o achizitie sau incercati sa faceti o achizitie prin intermediul site-ului, colectam anumite informatii de la dvs., inclusiv numele dvs., adresa de facturare, adresa de livrare, adresa de e-mail si numarul de telefon. Facem referire la aceste informatii ca informatii despre comanda.
Când vorbim despre Informatii personale in aceasta politica de confidentialitate, vorbim atat de informatii despre dispozitive, cat si de informatii despre comanda.
CUM UTILIZAM INFORMATIILE PERSONALE ?
Utilizam informatiile despre comenzi pe care le colectam, in general, pentru a indeplini comenzile plasate prin intermediul site-ului (inclusiv procesarea informatiilor dvs. de plata, organizarea transportului si furnizarea de facturi si / sau confirmari de comenzi). In plus, folosim aceste InformaTii de comanda pentru:
Comunicarea cu dvs;
In conformitate cu preferintele pe care le-ati impartasit cu noi, va vom oferi informatii sau materiale publicitare referitoare la produsele sau serviciile noastre.
Utilizam informatiile despre dispozitiv pe care le colectam pentru a ne ajuta sa monitorizăm potentialele riscuri (in special adresa IP) si, in general, sa imbunatatim si sa optimizam site-ul nostru (de exemplu, generand analize despre modul in care clientia nostri navigheaza si interactioneaza cu Site-ul si pentru a evalua succesul campaniilor noastre de marketing si publicitate).
IMPARTASIREA INFORMATIILOR PERSONALE & RETENTIA DATELOR
Cand plasati o comanda prin intermediul site-ului, vom pastra informatiile dvs. de comanda, considerate Necesare, pentru inregistrarile noastre, cu exceptia cazului in care si pana cand ne cereti sa stergem aceste informatii.
Impartasim informatiile personale considerate Necesare cu terte parti pentru a ne ajuta să procesam si sa livram comenzile dvs, asa cum este descris mai sus.
De asemenea, folosim Google Analytics pentru a ne ajuta sa intelegem cum clientii nostri utilizeaza Site-ul – puteti citi mai multe despre modul în care Google utilizeaza informațiile dvs. personale aici: https://www.google.com/intl/ro/policies/privacy/. De asemenea, puteti renunta la Google Analytics aici: https://tools.google.com/dlpage/gaoptout.
In cele din urma, putem sa va impartsim si informatiile dvs. personale pentru a respecta legile si reglementarile aplicabile, pentru a raspunde la o citație, mandat de cautare sau alta solicitare legala pentru informatiile pe care le primim sau pentru a ne proteja în alt mod drepturile.
DO NOT TRACK Retneti ca nu modificam practicile de colectare a datelor si de utilizare a site-ului atunci cand vedem semnalul Nu urmariti (DO NOT TRACK) din browserul dvs. In acest caz, se vor folosi doar informatiile Necesare pentru plasarea si procesarea unei comenzi, dar nu informatiile Statistice, Functionale sau de Marketing (profilare).
DREPTURILE TALE
Daca sunteti rezident european, aveti dreptul sa accesati informatiile personale pe care le detinem despre dvs. si sa cereti corectarea, actualizarea sau stergerea informatiilor dvs. personale. Daca doriti sa exercitati acest drept, va rugam sa ne contactati prin intermediul sectiunii: GDPR dreputurile consumatorilor.
In plus, daca sunteti rezident european, retineti ca va procesam informatiile pentru a putea indeplini contractele pe care le-am putea avea cu dvs. sau pentru a va urmari interesele legitime de afaceri enumerate mai sus.
SCHIMBARI
Putem actualiza din cand in cand aceasta politica de confidentialitate pentru a reflecta, de exemplu, modificarile aduse practicilor noastre sau din alte motive operationale, legale sau de reglementare.
CONTACTEAZA-NE
Pentru mai multe informatii despre practicile noastre de confidentialitate, daca aveti intrebari sau daca doriti sa faceti o plangere, va rugam sa ne contactati prin e-mail la adresa contact@ciprianmuntele.ro
Va rugam sa acceptati fisierele de tip cookie strict necesare pentru functionarea corecta a site-ului.
In primul rand : LA MUUUULLLLTTTTIIIIIII AAANNNNIIII !!!
In al doilea rand (tot prin random :)) : mi-a ramas in minte tortul de ciocolata cu crema de nuca si visine din visinata (de la mama) si balmosul (de la bunica….dar este alt balmos decat cel pe care probabil il stii…pe care inca nu am reusit sa il regasesc in cautarile mele ca si reteta…asa ca daca dai de ceva mai alt fel 🙂 pune pe blog……)
Multa bafta in continuare!
La multi ani! Eu am locuit la bunica pana pe la 12-13 ani, aproape exclusiv si amintirile mele culinare sunt de atunci. Ca fapt divers: acum imi dau seama ca stiu sa gatesc multe lucruri doar pentru ca am urmarit-o pe bunica cand trebaluia prin bucatarie. Si daca trebuie sa aleg o singura reteta aceea ar fi tocanita din pulpe de pui cu sos de ceapa (cat pui, atata ceapa, pui pe foc, lasi sa scada, pui si piure de ceva alaturi 😉 ). Daca as mai putea nominaliza cateva ar mai fi borsul de sfecla rosie (fara carne), tort de mere, tocanita gradinarului, salata de toamna (o muratura care nu sta peste iarna, din gogonele feliate, ceapa, ardei gras si inca unele aspecte). Si ma duc sa mananc ceva 🙂
Felicitari pt blog si la mai mare!
Cea mai buna mancare pe care mi-o facea mama era Lapte de Pasare. Pe care habar n-am cum sa-l fac nici in ziua de azi. Dar cea mai buna mancare de fapt mi-o facea Mamaie. Mamaie gatea in fiecare duminica pentru toata familia si toti cei trei fii ai ei impreuna cu sotiile si copiii veneau la masa la pranz. De dimineata se trezea devreme (spre deosebire de toate celelate zile in care se trezea EXTREM de devreme) si incepea sa gateasca. Si in supa punea intotdeauna pentru mine un ficatel de pasare si un cartof intreg. Pe urma scotea ficatelul fiert si cartoful (si un pic de morcov) si imi facea un piure pasat cu furculita, iar ficatelul il punea alaturi. Asta era Brunch-ul meu. Nu va pot spune cat de bun era tot ce iesea din mainile ei. Supa de rosii, varza calita cu rata deasupra, placinta cu branza „Dolongaci” (specialitate bulgareasca), torturi de casa, cozonac, cornulete, cele mai bune racituri si piftii, ce sa mai vorbim, lista e lunga si cuvintele sunt mici si putine ca sa descrie maierstria ei in bucatarie. Si am aflat si secretul: Mamaie ne iubea, de aia era mancarea ei asa buna.
Mâine ar fi fost ziua Melaniei, o muceniță în felul ei. Nu mai e de atâta timp că am uitat gustul mâncărurilor ei, dar îmi amintesc zilele de 8 martie sărbătorite prin muncă: făcea SFINȚIŞORI. Cernea făina aia comunistă şi o mângâia cu palmele să facă loc pt drojdia înecată în lapte călduț şi trăgea cruci mari peste maiaua lăsată la crescut. Freca 8 gălbenuşuri spumă de spumă cu zahăr vreo cană şi-ncălzea bucătăria să nu răcească apoi coca frământată cu mare învârtoşare până înghițea o jumătate de litru de lapte şi o cană de ulei sau unt topit. Ce mai izbea mama aluatul de lighean! Şi cum se-nălța coca mirosindă a coajă rasă de portocală zăcută în zahăr şi suc propriu! Eu aşteptam să se reverse aluatul şi să-mpletesc opturi gălbuie pe care le ungeam cu ou şi zahăr să iasă bruneței sfințişorii, iar când erau gata îi tăvăleam fără ruşine prin nucă după ce-i împodobeam cu miere. Maica mea, Melania, dor îmi mai e de matale!
Sunt multe lucruri bune facute de mama, as putea zice ca aproape tot ce gateste e gustos. Si nici n-ar avea cum sa fie altfel, pare ca e pasionata de gatit dinainte de a exista social media, internet, share si like. E greu sa aleg ceva, dar hai sa zic: cozonacul acela numai ea il poate face atat de bun!
La mulți ani! și multe rețete faine înainte. E spre binele nostru, nu de alta. 😉
Mâncarea pe care o ceream mereu mamei și care ne plăcea maxim erau macaroanele cu brânză. Nu aveau legătură cu niște paste din zilele noastre, erau groase, gustoase și brânza se întindeeea. Lingeam farfuria.
Exista și un desert: tortul de nuci, cu blat delicios din nucă măcinată și crema fiartă din lapte. Sau baclavaua…
Mulțumesc de exercițiu 🙂
Hai noroc si la multi ani; mancarea ce mai buna: cartofi prajiti cu ou prajit si branza; prajitura: chinezeasca.
Mama mea facea o ciulama cu inimi si pipote nemaipomenita, cum numai in Dobrogea am mancat. Mai face si acum, dar mai dietetica si evident mult mai putin gustoasa. Si tare mi-e dor de prajiturile comuniste cu foi pe care le tinea pe balcon de sarbatori si le taia doar in dimineata de Craciun/Paste. Ia sa mai facem:)
La cât mai multe experiențe și rețete noi! Mie mâncarea care îmi aduce mereu aminte de copilărie, mai ales acum primăvara, este fasolea bătută, cu ulei de dovleac și ceapă. Pe cât e de simplă, pe atât e de gustoasă. Și mai erau serile de vară, când buni ne făcea plăcintă de cartofi răsăliți cu muuultă brănză pe deasupra! Doamne, când îmi amintesc…
La multi ani!
Sunt multe, dar preferatul meu este tortul de ciocolata cu visine. Mi-l face in fiecare an de ziua mea.
Oscilez între musaca și ciulama. 🙂
La mulți ani!
O sa o bag pe bunica mea la inaintare, inventatoarea de lapte „umflat”… Era o varianta de lapte cu gris, doar ca fara gris.
Lapte, faina, zahar. Atat. Laptele se umfla musai intr-un ceaun, pe soba cu lemne.
La multi ani! 🙂
Pai, la multi ani, zic! Legat de intrebarea ta…pff, e greu, foarte greu. Mama mea era o bucatareasa desavarsita, tot ce iesea din mana ei era gustos, pentru ca punea extrem mult suflet. Asa ca mi-e greu sa ma decid. Dar daca e musai…cred ca ar fi sarmalele. Dar nu oricum, ci cele de post. Nu stiu ce le facea, dar ieseau cumva mai bune decat cele clasice.
Din categoria dulciuri: cozonacul glazurat…cu ciocolata, desigur. Tare mi-as dori sa gasesc retetarul ei scris de mana, si sa descopar pe-acolo reteta lui (si a multor altele).
La mulți anisori plini de miresme și gusturi divine!
La multj ani cu tuica buna !
Salata de vinete cu maioneza de casa, cu paine pe vatra si rosii de august din piata! As putea manca pana cad jos.
Turta coapta pe plita cu cas proaspat si ceapa verde. Bucataria copilariei era simpla si gustoasa.
La mai, multi ani!
Greu de ales..pogaci, placinta cu varza, sos de visine cu pireu :)))…sau haiose cu dulceata de caise…
Cea mai buna mancare era pui la cuptor in sticla si cartofi bine rumeniti.
La multi ani blog si de viata implinita!
In vremurile demult apuse, mama se chinuia sa creasca singura 2 copii si, nefiind cea mai descurcareata si infipta femeie, lipseau multe din bucataria noastra.
Totusi, inima si stomacele se umpleau cu Frecatei: un fel de bile de faina cu apa care se fierbeau un lapte in care se punea zahar. Simplu, ieftin, satios!
Mai aproape de zilele noastre, mama inca face, special pentru mine, NEGRESA.
Cum m-ai făcut tu, azi, să mă gândesc la mama cu lacrimi în ochi și cu apă în gură: varză călită (acră) cu friptura de porc, la cuptor, este mâncarea pe care o mâncam până la leșin și de care mă bucur și acum când o găsesc acasă și îmi dă și la pachet.
Varza, tăiată fin de tata, o ținea la foc mic pe aragaz și apoi la cuptor, ca toată lumea, probabil.
Friptura, în schimb, nu iese nimănui așa. Taie bucăți groase de pulpă de porc, le pune într-o cratiță emailată mare, cu sare, usturoi, ulei, apă, vin. Acoperă cratița și o lasă la cuptor 3-4 ore, la foc mic, încât devine fragedă și o poți rupe cu ochii.
Miammiam!
Primul gând pe care l-am avut când am citit articolul acesta a fost ceaunul gros de mămăligă în care, după ce răsturna conținutul, turna lapte pe care îl fierbea și în care adăuga puțină sare. Ei, mămăliga aceea râcâită de pe pereții ceaunului și cu laptele cald și puțin sărat reprezintă amintirea culinară care îmi face să-mi plouă în gură oricând.
La noi bunica se ocupa cu gatitul asa ca alegerea este foarte dificila pentru ca tot ce ne facea era delicios ☺️ Cand venea sa ma mangaie pentru a ma trezi la masa ii miroseam mainile ca sa stiu dinainte ce voi gasi pe masa
Cred ca supa de pui cu galuste ar castiga la felul intai, gulasul la felul al doilea si tarta cu visine la desert ☺️
La multi ani fomei, gospodine sau nu!
Primul gand care mi-a venit cand am citit intrebarea ta si care mi-a umplut gura de apa, a fost despre colărezii bunicii fierti in lapte. Facuti din faina prodctie proprie, oute de la gainusele din curte, lapte de la vaca vecinului. Dulci dar peste care puteam rade si niste branza, doar pentru a putea manca iar dulci. Frecati in palmele ei muncite, bateau de departe orice tip de paste gasite in comert sau preparate de mine in casa. Eu si fratele meu lingeam strachinile de lut in care ne hranea… si apoi mergeam si beam apa de put direct din galeata de 10l, cu nasul si gura toata in apa..si uneori chiar cu tot capul, daca ne ardea harjoana.
Nu vreau nimic, doar ma laud 🙂
Singura mancare ce nu mi-a iesit niciodata mai buna ca cea facuta de mama e ciorba de urzici sau de lobode (de multe ori de spanac de fapt, pentru ca nu trebuia mers prea mult prin gradina dupa el si nu se opune asa vehement culesului). E o ciorba fantastica de primavara.
La cat mai multi ani de scris pe blog!
Eu am ales doua preferate, dupa mai mult timp de gandire. O data ar fi ostropelul de pui cu mamaliga al bunicii si apoi mancarea/tocanita de ciuperci cu marar din belsug a mamei.
La multi ani!
Supa cu galusti e sinonima cu mama si copilaria mea.
Ce imi plăcea cel mai mult era cnegle, ceva intre knudel si gnocchi, galuste de aluat din cartofi, fierte și apoi tăvălite intr-un sos nesimțit făcut din ceapă rumenită bine si stinsă cu smântână.
Mai făcea bun spanac( sau urzici, sau loboda) cu ou si smântână.
Si placintele cu brânză și scorțișoară!
İmam bayıldı.
Mama inca face cea mai buna prajitura la presa, cu nuca si smantana. Se face cu foi coapte pe fundul tavii de cuptor, si trebuie neaparat lasata la presa peste noapte. Si trebuie neaparat facuta pe 30 dec, ca sa fie gata de revelion.
Iar bunica mea, cand inca era in putere, facea un porumbel prajit cu mujdei si mamaliguta absolut divin.
Indiferent cate lucruri minunate ne facea, nu o sa uit vreodata ACEL TORT DE MERE al mamei!
Celebrul tort de mere, perfect insiropat, merele fara nicio cojita de la seminte si umplute, bineinteles cu dulceata de visine. Uneori, la ocazii speciale, ii mai tragea si un etaj din crema de zahar ars, dar tot ala original era de baza 🙂
La multi ani de gatit autentic! La cat mai multe experimente culinare si posturi pe blog.
Eu in copilarie am stat pe rand si cu o bunica si cu cealalta si cu mama si cu tata. Patru stiluri complet diferite de gatit, asa ca o sa enumar cateva din mancarurile preparate de ei: pup cu varza, ciorba de dovleac cu lapte batut, tort cu nuci si creme de unt cu cacao ( bomba il numeam), pui de balta, limba in aspic si ciorba de fasole cu tarhon.
Mâncarea de castraveti murati.
La multi ani! Mama facea cei mai buni covrigi de Muscel. Acestia se fac doar la Paste si Craciun. Stiu ca miroseau in cuptorul de lemne, de acasa, extraordinar siii in reteta se mai punea si un pahar de tuica 🙂
Cea mai bună prăjitură pe care o făcea mama era un tort de ciocolată cu blat de nucă (fără făină).
Dar cu cel mai mare drag îmi aduc aminte despre laptele de pasăre și despre crema de zahăr ars (fără zahăr ars că nu-mi plăcea mie gustul) pe care le făcea bunica:
Crema de zahăr ars.
etapa 1: opțională: într-un vas de jenna ardea zahăr.
etapa 2: într-un ibric mare punea la foc vreo 2 l de apă.
Într-o cratiță punea 5 ouă, 5 linguri de zahăr (cu vârf) și le bătea bine cu furculița. După aia adăuga 1 l de lapte de vacă din ăla nesmântânit. Esență de vanilie după gust. Transfera toată chestia asta în vasul de jenna pe care-l punea într-o tavă adâncă în cuptor și după aceea punea apa fierbinte în tavă, astfel încât să se coacă la bain marie tot.
Laptele de pasăre:
se pune la foc 1 l de lapte cu vanilie, (mai nou cu cardamom), un băț de scorțișoară și cu coji de portocală, la foc foarte mic.
Se separă 5 ouă.
Albușurile se bat spumă cu 3 linguri de zahăr și un praf de sare cu telul spiralat. Când stau suficient de tari încât să poți întoarce vasul cu fundul în sus, (ca la bezea), se iau cu lingura lespezi de spumă și se scufundă în laptele fierbinte. Cât fierb, să aveți grijă să mai dați cu telul, să nu se lase bezeaua. Merenguele trebuie să aibă forma generală de gălușcă și se scot cu spumiera.
După ce se termină de fiert toată bezeaua, se strecoară laptele.
Se pun peste gălbenușuri încă 3 linguri de zahăr și se freacă la cald (bain marie e perfect dacă nu aveți mâna iute și flacără mică la aragaz) până încep să se albească și se umfle. Se adaugă laptele puțin câte puțin și se fierbe până se îngroașă, ca o cremă. (pentru adulți se mai poate pune un strop de alcool)
Se pune în bol crema de lapte și gălbenușuri, după care pun găluștile de mereng.
Se ornează fie cu un strop de scorțișoară pudră, fie cu un strop de coajă de portocală/ lămâie.
Prăjitura televizor pe care o făcea o dată pe an, de revelion. Au trecut șase ani de la ultima și n-am găsit pe nimeni să știe s-o facă cu gem de caise, așa cum o făcea mama. ❤️ La mulți ani!
„Decat” una?! Uof, sa fie salata de vinete si-o facea tata 🙂 el era mai mult cu gatitul. Aveam un bol mare patrat din ceeamica si-n ala facea. Tin minte ca ma luam de el ca stergea sticla de ulei la gura cu… gura 🙂 si se „ciliviza” la urmatoarea turnare, cu un zambet pe fata. Facea cam totul manual pe vremea aia: batea albusurile cu telu pt bezele, toca totul de mana, icrele cu telu… L-am mostenit cu gatitul, dar daca ma lasi fara mixer sau d-astea, fac moarte de om.
Ma cheama Florin, am 2 sau 3 sorturi de bucatarie, toate personalizate, nu folosesc niciunul; am vreo 6-7 cutite de bucatar si folosesc doar unul. Restul sunt toate NOS. New old stock. Noi sa fim sanatosi.
La multi aaaani!!Mancaruri de amintit din copilarie facute de bunica si de mama:ciorba de burta, mancare de bame, mancare de castraveti acri, orez cu prune uscate si mancare de pui cu gutui…
Hmmm….ce vremuri!
Mama facea in copilarie o ciulama grozava cu pipote si inimi pe care o mancam de fiecare data cu mamaliga . Dupa ce terminam ciulamaua, neaparat se fierbea lapte in tuciul unde s-a facut mamaliga. Pe urma faceam bucatele mamaliga ramasa si o aruncam intr-un castron cu lapte fierbinte. Curcubeu pe ceru’ gurii, nu alta 🙂
La bunica am mancat cea mai buna salata de icre, nu am mai pomenit pe nimeni sa-i reuseasca asa, totul facut la mana si cu lingura de lemn. Mama mai face si in ziua de azi cea mai buna supa cu galuste si niste ardei umpluti fenomenali, dar in copilarie cele mai frumoase erau diminetile de duminica cu friganele facute de mama.
Nu stiu de ce dar mancarea cea mai draga mi-e un piure cu ceapa. Nu stiu daca il mai face cineva dar era bun rau! Erau niste cartofi sfaramati (un piure grosier) amestecat intr-o cratita pe care mi-o amintesc si acum, cu ceapa usor calita. Si asta se manca obligatoriu cu muraturi in saramura, gogonele roz spre rosu sau pepene murat:)
PS daca vrei pepeni murati stiu eu un om intr-o piata din Bucuresti
La cât mai mulți ani!! Se vede ca iți place și ești pasionat. Copilăria mea are gust de prajitura cu ness, nuci și bezea deasupra și lapte de pasare. Astea îmi vin primele în minte!
La si mai multi ani!!! Mama mea e super bucatar si cofetar, face cea mai buna mancare, dar cel mai mult imi place cum face fasolea frecata, cu costita afumata si zeama de varza, iar ca desert, crema de zahar ars. Hai ca mi-e o pofta acum…
lapte de pasăre <3 doamne, era superb!
Tocăniță de cartofi. Simplă, fără carne sau cârnați, cu roșii de sezon și cartofi buni, cu mărar. Delicatesă.
Macaroane cu branza. Niste ciudatenii de macaroane. Cand le fierbeai,faceau o spuma de ziceai ca ai dat drumul la extinctor. Dar erau bune. Cu telemea,cu ou….Putin crocante.
Nu e mancare, e desert.. placinta cu mere cu aluat fraged.
Mama e maestra aluatului dospit. Gogosi, placinte, cozonac..
La placinte pune umplutura pe aluat si ruleaza din 2 parti. Sunt delicioase.
Dar eu muream dupa varianta „cealalta”. Si ei nu prea ii placea.. facea asa.. de gura mea.
Nu era aluatul fraged ca la carte. Era o coca din multa margarina. Daaaca avea chef si timp, o punea si la frigider inainte. De cele mai multe ori insa intra direct la cuptor.
Placinta cu 2 foi si mere multe intre ele, asta e optiunea mea.
Si supa de galuste, daca vrei s-o numeri si pe-asta.
Mi-e drag de voi doi!
Pff..amintiri, amintiri.. Albă ca zăpada, prăjitura de post dinaintea Crăciunului: Pelincile lui Iisus, supă de pui, dar neapărat cu usturoi pisat la servire, poale în brâu, cel mai bun cozonac din cartier, pârjoale cu sos, ciorbă de lobodă, și aș putea continua, dar deja întrec măsura! 😀
La mulți ani, cu multe rețete și multă răbdare! Și din când în cănd, și câte un rachiu 🙂
La multi ani si multe retete!
Mama a facut si inca face mancare foarte buna, dar cea mai fericita era cand primeam cartofi prajiti cu mamaliga si mujdei. Pentru ca bucuriile vin din lucruri marunte, mai ales cand esti copil.
Toată mâncarea făcută de mama e extreeem de bună (în afară de ciorba de burtă, sunt singura din familie care nu suportă „minunăţia” asta de ciorbă gătită de nimeni). Ce îmi vine în minte este ciulamaua cu pipote şi inimi de pui, ciorba de salată verde cu slănină şi omletă şi mai ales „tortul cu apă” (aşa e scris în caietul ei de reţete), o minune de tort cu ciocolată şi muultă nucă, pe care mi-l face în fiecare an de ziua mea.
Nu le pot uita nici pe mamaie, care făcea pancoş şi cea mai bună supă cu găluşte, şi pe bunica Nini, cu gogoşile şi cozonacii pufoşi şi delicioşi.
…Daca ma gandesc bine, toate mancarurile imi placeau (in afara de ciorba de peste, pe care nu o gust nici azi)… oricum eu si azi raportez toate experimentele si degustarile culinare la gustul si aspectul celor facute de mama… dar anumite lucruri facute de mama imi aduc aminte de copilarie: orez cu prune, niste gogosele cu branza de vaci si oua si fff putina faina, cornulete, salata de boeuf…
Budincă de griș. Mănânc până crăp. Mama face așa:
Amestecă 6 gălbenușuri cu 6 linguri de zahăr, bate albușurile rămase cu alte 6 linguri de zahăr, le pune împreună și adaugă 6 linguri de griș (sau 12?)
După ce scoate de la cuptor toarnă 1 litru de lapte clocotind, cu bete de vanilie.
Iar bunica, că ea m-a crescut până la 7 ani, făcea cel mai bun tort, blat simplu și crema de cacao dar cel mai bun era datorita esenței de rom. Esența de rom la sticlă de 1 litru cum nu se mai găsește acum.
Până am fost destul de mărișoară am locuit la bunici. Astfel, copilaria îmi e marcată de chiroște, turtițe pe plită cu lapte bătut, budincă cu tăieței, învârtită, mâncărică de ciuperci, sarmale cu crupe și chifteluțe cu sos și ceapă, toate făcute de mamaia și gustoase de-mi vine să plâng.
După ce am revenit la mama cel mai marcant era duminica dimineața când mâncăm mămăligă cu ou, brânză și unt și dup-aia mămăligă cu lapte din ceaun și la prânz cartofi copți cu ou și brânză.
La multi ani!
Mancaruri preferate facute de mama: sarmale de post su ghebe, tochitura cu mamaliga si branza, chiftele marinate (nu cu sos de rosii, ci cu ceapa oparita cu apa, otet si sare), cozonac.
De la bunica: ciorba de cartofi dreasa cu smantana si ou, scrijele (felii de cartofi coapte pe plita) cu slanina si salata de ceapa rosie.
Mult succes!
Cartofi prajiti cu branza rasa. Mama gatea multe si bine si cu suflet, dar eu tot cartofi prajiti cu branza voiam 🙂
Papanasi cu branza, fierti. Ii scotea din apa, apoi puneam zahar pe ei si se topea si iesea ca un sirop. Era de la bunica-mea reteta asta, adusa cumva de prin partea Moldovei, insa si maica-mea-i facea buni. E reteta copilariei mele, nici nu vreau sa invat sa fac asa ceva, mi-e teama sa nu stric povestea 🙂
La multi ani tuturor femeilor si mucenicilor! Ciprian, mie mi-a ramas in suflet o friptura din pasare de tara la cuptor. Reteta este extrem de simpla: doar sare, piper, usturoi, un pic de ulei si apa. Punea la cuptor doar pieptul si pulpele. Un gust mai bun al sosului si carnii de pasare (de tara, subliniez) nu am mai mancat. Mult succes in continuare!
Salut si la cat mai multi ani de bloggreala, ma gandeam ca mi-a marcat copilaria supa de chimen pe care o facea bunica mea in care strecura cand era in farfurie si un cub de unt si o mana de crutoane… Era delicioasa 😉
bafta pe mai departe shef…ce ti-ar place sa experimentezi? racituri…ciorbe,supe,ciulamale si sarmale ? salata orientala,a la russe,de fasole…sau cozonacul superhiperminat ?!dar,gustul care ma bantuie de ceva ani,si nu am reusit sa ma mobilizez pentru a face : mancarea de castraveti murati sau mancarea de gutui !
La mulți ani 🙂 Am multe amintiri culinare: borsuri, stufaturi..mancaruri facute de mamaitele mele, preluate si de mama…dar imi este cel mai dor acum de ce ne facea mamaia la cuptor, paine, lipie cu ceapa, lipie cu varza, tavi cu peste, gaste, placinte…mi-e dor tare…
La multi ani cu blogu’…si in general 🙂 Legat de intrebare: ciorbele (acrite cu bors sau corcoduse), mancarea de mazare cu miere si marar si saleurile cu untura (la astea salivez instant numai cand ma gandesc). Imi facea multe prajituri elaborate, dar mie imi placea mult negresa cu banana. Asta au fost favoritele, dar mai e ceva – uram urzicile si spanacul si atunci mama s-a gandit sa le amestece cu mamaliga, respectiv omleta. Le acceptam si cred ca-mi placea si vizual combinatia galben –verde. Eh, si anual, ziua petrecuta in bucatarie cu bunica, 8 ore la cozonaci necesita o poveste separata. Altfel, am 2 caiete de retete de la mama si cred ca fiecare familie ar trebui sa aiba un jurnal culinar cu retete& experiente.
Alba ca zapada. Prajitura cu crema de lamaie pe care o facea mama cand eram mica. Mi s-a parut mereu ca dura o vesnicie sa o termine, cu foile acelea greu de facut. Acum nu o mai face, ingrasa. :))
Tot ce facea mama era foarte bun, dar cu mare bucure imi aduc aminte de ciocolata de casa!