Trebuie să plecăm aici de la un adevăr dureros, e o mare diferență între o scrumbie pe grătar și o scrumbie la cuptor. E mare diferență de principiu între orice pește pe grătar și unul la cuptor. Dar în mod particular, aici ea e și mai mare.
Adevărul e că scrumbia la grătar e spectaculos de bună. Dacă e făcută cum trebuie. Despre ce înseamnă scrumbie la grătar cum trebuie, am scris câteva lucruri aici.
Sunt destui care nici nu vor să audă de orice altă variantă. Scrumbie pe grătar, mămăliguță, usturoi. Și mai departe doar filosofie la masa pe care o împarți cu oamenii tăi, că doar n-ai să faci blasfemia să mănânci singur scrumbie la grătar.
Asta cere un vin după, o țuică înainte, că limba, sufletul și mintea mai trebuie și ajutate.
Poate și sezonalitatea o face atât de dorită, poate că și alea doar 2-3 luni în care avem acces la ea face ca scrumbia să fie în capul nostru chiar mai bună, cert e că peștele ăsta intră pe lista acelor mâncăruri care fac lumea noastră un pic mai bună.
Cum nu toți avem însă acces la un grătar, varianta de compromis ar fi cea de scrumbie la cuptor. Pentru varianta de scrumbie prăjită, acolo lucrurile sunt prea complicate, scrumbie în uleiul încins la tine în bucătărie faci doar după ce ai obținut autorizație de la mediu, pompieri și acordul scris al vecinilor. Așa că eu am să mă limitez doar la varianta asta simplă, de scrumbie la cuptor.
Căreia acum i-am și făcut un sos tare bun, dar pe ăsta luați-l ca pe o opțiune secundară. După sos cu usturoi. Că de acolo vine viața. Dar dacă nu se dorește usturoi, atunci să fie un sos de muștar boabe, că merge de minune.
INGREDIENTE:
(pentru pește)
- 2 scrumbii
- un cățel de usturoi zdrobit
- zeama de la jumătate de lămâie
- zeama de la jumătate de portocală (nu e moft, chiar dă un gust bun)
- 2-3 linguri cu ulei de măsline
- 1 lingură cimbru proaspăt
- sare
- piper
(pentru sos de muștar boabe)
- o lingură plină cu mălai (15 grame)
- 1 lingură cu muștar boabe
- 75 ml lapte
- 75 ml smântână de gătit
- 10 g unt
- ½ cățel de usturoi ras
- 1 linguriță cimbru proaspăt
- 1 lingură cu pătrunjel tocat
- sare
- piper
Curăță bine scrumbia în interior, intestine, branhii, scapă și de solzi, spală-i și usucă-i bine cu o hârtie absorbantă. Îți recomand să le faci 3 crestături pe ambele părți la distanță egală unele de altele.
Dacă vrei să mergi pe varianta simplă, ar trebui doar să dai peștele cu sare, piper și ulei. Ar putea fi suficient, lași gustul peștelui în pace, te bucuri de el așa cum e, îți promit eu că va fi bine. Dacă ești om curajos din fire, mergi puțin mai departe, vom fi cel puțin doi care vom fi făcut asta.
Așadar, fă un amestec din ulei, zeama de lămâie, portocală, usturoiul zdrobit și cimbrul prospăt. Sare și piper. Unge bine peștii, mai ales în interior, apoi lasă-i să zacă în zeama aia cel puțin sfert de oră la frigider.
Încinge cuptorul la 220 de grade. Pare mult, nu e, te asigur. Tava cu peștele rece vor mai coborî gradele în cuptor, cel mai probabil temperatura de copt va fi undeva pe la 200-205, cam așa.
Întinde o hârtie de copt pe o tavă. Tot de copt, dar cu margini joase. Poți să ungi și hârtia cu foarte puțin ulei. Pune peștii, în interiorul cărora ai mai vârât între timp niște jumătăți de felii de lămâie. Sau chiar și portocală. Poți să faci asta inclusiv în crestătură, vor arăta și mai bine în farfurie.
Lasă-i la cuptor 20-25 de minute. Ia însă timpii ăștia cu un nivel ridicat de relativitate. Depinde de cuptor sau de mărimea peștilor. Sau de cât de bine făcuți îi vrei tu. Dar o medie în acest caz cam asta ar fi.
În final, pe farfurie, eu am pus și niște fire subțiri de usturoi verde cu cimbru.
Cât stau peștii la cuptor, poți să te ocupi de sos.
Pune într-o crăticioară laptele la fiert, foc moale. Când se încălzește, toarnă mălaiul. Un tel ți-ar prinde bine aici. Amestecă bine și lasă mălaiul ăla să se umfle până totul devine o pastă. Dă focul mic, adaugă smântâna de gătit, untul, usturoiul și cimbrul. Amestecă bine în continuare, încă 2-3 minute. Adaugă muștarul pătrunjelul tocat. Nu uita de sare și piper. Dacă ți se pare prea gros sosul, mai încinge acolo puțin lapte. După cum ți-e pofta.
Ăsta e un sos care ar trebui să ajungă la cel puțin 4 scrumbii. E ca o pastă de mămăliguță cu lapte, muștar și mirodenii. Și e bună rău.
[…] Dacă vrei varianta la cuptor, de compromis, găsești niște sugestii aici. […]
Felicitări pentru rețete! Ești printre cei dintr-o mână de bloggeri ai căror rețete pot fi urmate, fără să mai fie nevoie să cercetezi! Aș vrea o rețetă de tartă cu cartofi, sau de brioșe cu carne, la cuptor. Aș vrea să postezi și rețete pt diabetici.
Reteta este foarte ineteresanta, mai ales ca sosul de mustar merge bine cu scrumbia..multumesc pentru recomandare, data viitoare voi folosi si eu aceasta reteta!
Excelentă rețetă! Sosul e divin! Mulțumesc 🙂
Chiar mă bucur să știu că l-a făcut cineva. Pentru că da, sosul e divin.
Te mai nimeream pe la radio din camper, dar nu știam că și gătești. Mă bucur că am descoperit rețetele tale, voi încerca să văd ce îmi iese.
Bai nene, chiar acum am bagat 3 dolofanele la cuptor, si cu toate ca nu e prima data cand le fac la cuptor, am zis sa verific, stiintific si exemplar, ce temperatura si durata de timp sa le acord, si am intrat aici, la dumitale.
Imi ploua si in casa, nu numai in gura, de abia astept pana maine sa incerc sosul de mustar, in premiera ptr mine.
Si promit ca o sa rasfoiesc cu atentie si restul de informatie de aici.
Pana atunci multam si revin dupa proba de gust la combinatia asta de sos de mustar si scrumbie la cuptor, la care o sa imi permit sa introduc si niste leurda.