Pare că degaba ai blog culinar dacă nu faci și niște vinete la cuptor, imam bayildi de data asta, o altă provocare Selgros Caută Pasiunea cu care vă asigur că o să faceți fericiți pe oricine în jurul vostru.
Eu cred în magie, iar imam bayildi exact asta e, unul dintre cele mai spectaculoase numere de magie în bucătărie. Însă e numărul de magie la care oricine poate avea acces. Câteva legume pe care noi le folosim atât de des, încât ar putea fi considerate banale, dar care, împreunate, ajung la un rezultat surprinzător. Chiar și pentru un carnivor înrăit, de exemplu. De fapt, imam bayildi ar putea fi cel mai bun exemplu de preparat vegetarian cu care poți face oameni fericiți indiferent de opțiunile culinare.
Imam bayildi vine din bucătăria turcească, de care am avut privilegiul să mă bucur încă de mic, în perioada complicată a copilăriei comuniste, aia în care oamenii își ocupau cea mai mare parte din viață cu procurarea hranei. Un episod lung și foarte trist, dar care din când în când își consuma mici momente de glorie. Halvaua turcească, șuberekul cu carne sau vinetele umplute la cuptor sunt câteva dintre preparatele care mi-au făcut, totuși, copilăria mai frumoasă. Pentru că atunci, în comunitatea mea, profund moldovenească, de la periferia Bacăului, fluctuația umană de tip muncitoresc te putea face vecin peste noapte ba cu câte un meșter ardelean amorezat cine știe cum de câte o moldoveancă aprigă, ba cu inginer cu nume rusesc trimis de partid pe șantierul de la marginea orașului, sau, cum a fost cazul meu, cu o familie de oameni tare simpatici care își etalau cu mare mândrie originile turcești. Și o făceau mai ales în bucătărie. Nu mai știu cum de au ajuns ei vecinii noștri de scară, cert e că istoria româno-turcă a trăit în anii ăia câteva momente de glorie culinară.
Imam bayildi are mai multe legende în ceea ce privește apariția sa, destul de diferite, cert e că în toate dintre ele imamul leșină la final. Nu prea s-a înțeles exact dacă de fericire sau de supărare. Niște bănuieli am eu, așa că vă sugerez să mergeți pe mâna mea. Va fi foarte bine în final.
Varianta clasică de imam bayildi are o listă mai mică de ingrediente și, pe lângă asta, vinetele nu sunt tăiate în două, ci împănate. Nu-i rău nici așa, dar eu zic că am o variantă mai simplă. Și îndrăznesc să spun că e și sensibil îmbunătățită.
INGREDIENTE:
– 2 vinete de vreo 6-700 g, tăiate în două pe lungime
– 3 căței zdraveni de usturoi
– o ceapă
– 3-400 g roșii cherry
– 2 ardei grași tocmai dați în pârg
– 60 g orez basmati gata fiert
– 1 linguriță paprika
– 1 linguriță coriandru măcinat
– 1 linguriță chimion măcinat
– ½ linguriță cu scorțisoară
– ½ linguriță fulgi de chili măcinați
– o lingură frunză de mentă tocată (sau pătrunjel)
– două linguri fistic măcinat
– ulei de măsline
– sare
– piper
Sos tahini:
- 150 g iaurt grecesc
- 2 linguri pastă tahini
- 4 caței usturoi
- 2-3 lingură zeamă de lămâie
- sare
- piper
Încinge cuptorul la 200C. Pregătește sosul de tahini. Poți folosi un blender sau, pur și simplu, un bol mai mare în care amesteci bine ingredientele cu un tel subțire.
Amestecă bine paprika, coriandru, chimion și scorțișoara într-un mojar.
Scobește vinetele în așa fel încât să rămână o margine de aproximativ 1 cm (poți folosi o lingură pentru asta), iar miezul tocat oprește-l deoparte.
Așează jumătățile de vânătă pe o tavă cu hârtie de copt și picură peste ele 3-4 linguri cu ulei de măsline. Apoi condimentează cu o treime din mixul de condimente din mojar, plus sare și piper. Pune-le în cuptorul deja încins pentru vreo 35 de minute. Între timp te poți ocupa de umplutură. Poți începe prin a fierbe orezul.
Într-o tigaie adângă încinge 1 lingură de ulei de măsline, pe un foc mediu. Călește ceapa tocată vreo două minute, apoi adaugă ardeiul gras tocat cubulețe. Mai lasă-le pe foc încă vreo două minute apoi pune roșiile tăiate în sferturi și miezul tocat de la vinete. Nu insista cu legumele astea pe foc, când simți că își pierd din fermitate pune și restul de condimente din mojar, cu tot cu sare și piper după gustul tău. Adaugă usturoiul, fulgii de chili și amestecă bine până când toate aromele din tigaie se îmbină întru perefecțiune. Cel mai probabil ăsta e momentul în care cineva din casă va veni până în bucătărie să vadă ce minuni faci acolo și asta pentru că în jur va mirosi fantastic.
Mai ai de pus menta și fisticul tocat, încorporează-le bine și pe ele, iar la final de tot, după ce ai stins focul, vii cu orezul gata fiert. Sugestia mea e să nu-l amesteci insistent cu restul ingredientelor din tigaie. Fă doar parțial lucrul ăsta, albul boabelor de orez va da, în multitudinea aia de culori, o notă aparte preparatului final.
Umple fiecare jumătate de vânătă coaptă cu umplutura pregătită. Picură peste ele sos tahini și decorează cu frunze de pătrunjel sau mentă. Cel mai probabil, nu va mai fi cazul să-i chemni pe cei de lângă tine la masă. Ei vor fi deja la masă. Iyi iştah, ghiaurilor!
