O salată de vară, salată pantesca se numește ea, arată superb în orice farfurie. Arată bine, asta-i drept, dar e și bună? Despre gust avem puțin de vorbit.
Știu că noi, bloggerii culinari, atunci când facem câte o rețetă nouă, o anunțăm pe internet de zici că aia ar purtea fi lejer și ultima noastră masă, de-ar fi să alegem. De cele mai multe ori, poate chiar așa și ei. Aici nu e cazul. Dar asta nu înseamnă că am pus-o aic pe blog ca s-o fac de rușine. Dimpotrivă.
Salată pantesca vine de la italieni, din zona de sud. Fiind o mâncare tradițională, cel mai probabil ea chiar e și iubită acolo.
Și totuși, noi aici am crescut cu salata orientală. Astea două se aseamănă destul de mult. Doar că într-o salată pantesca se pun și roșii. Și în salata orientală de o facem noi se mai pun roșii. Dar alea-s excepții. Cartoful fiert și roșia trebuie să recunoaștem că nu-s chiar o combinație care să fi prins la noi. Deși asta nu-i deloc o combinație rea. Doar că n-a fost să aibă ea și un destin coerent în bucătăria românească. Ceea ce și cred că pot înțelege de ce.
Cartofii fierți cu roșiile proapete nici nu se ajută, nu se potențează în vreun fel, dar nici nu-și pun piedică. Cum spuneam la început, e o salată de vară, practic o adunare generală de tip mediteranean.
Am făcut-o deja de trei ori vara asta, am înțeles din ea în felul următor:
- rețeta de salată pantesca e clasică și conține o listă fixă de ingrediente. cartofi fierți, roșii (în general cherry), măsline, ceapă roșie, capere, oregano uscat, busuioc proaspăt, ulei de măsline, sare și piper. tot ca rețetă clasică de salată pantesca am găsit și pește în lista cu ingrediente. marinat, afumat, aici am dat peste mai multe variante, aici chiar mai ține și de gust.
- eu mai jos am să las varianta simplă, însă ține cont că e o rețetă care lasă loc de imaginație. ce-ți recomand și eu să iei în calcul. apropo de pește, poți pune fileuri de ton în ulei. sau anșoa, dar de preferat marinată. bună și aia în ulei, la borcan, doar că aia trebuie obligatoriu desărată. mult. merge cu cu ou fiert tare. cum la fel de bine merge și cu feta, ricotta sau chiar o brânză veche, de-aia ușor iute, de oaie, mai poți pune ardei iute tocat mărunt sau fulgi de chili. și poate chiar niște usturoi copt.
- și grijă mare la cartofi. ia dintr-ăia pentru salată, există în magazinele mari saci cu cartofi roșii speciali pentru salată. însă vezi că ăștia trebuie fierți bine de tot.
- și apropo de cartofi, n-aș exclude din rețeta asta varianta cartofilor copți la cuptor.
- pune niște pâine proaspătă deoparte. la final, când ai să te alegi cu zeama aia de la roșii care a strâns într-ânsa toate aromele alea, ai să știi singur, intuitiv, și ce ai de făcut cu pâinea.
INGREDIENTE:
(salată pantesca)
- 500/600 g cartofi roșii
- 1 ceapă roșie medie tăiată felii subțiri
- 200 g roșii cherry sau 2 roșii coapte cât mai bine
- 100 g măsline negre, ideal fără sâmburi
- 1 lingură capere sărate
- 1 mână frunze de busuioc proaspăt
- 2 lingurițe oregano uscat
- ulei de măsline
- oțet pentru marinat ceapa
- sare
- piper
Fierbe cartofii în coajă până când sunt fragezi. Ăștia nu trebuie să fie sfărâmicioși, testează-i înainte cu furculița. Care atunci când intră fără să simți că în cartof ceva opune rezistență, sunt gata.
Lasă-i să se răcească puțin, apoi curăță-i și taie-i în bucăți. Mai mari, mai mici, e ca la salata boeuf, taie-i fix cum vrei tu să-i vezi în farfurie. După ce ia-i tăiat, cât încă sunt calzi, poți să pui și puțină sare pe ei. Dar doar puțină, ai multe elemente sarăte în rețeta asta.
Și că tot veni vorba, pune caperele la desărat cât îți fierb cartofii. Pune și măslinele la desărat dacă simți că e cazul. Sau anșoa, dacă folosești. Taie ceapa roșie subțire și la fel, cât fierb cartofii, las-o la înmuiat în apă rece cu oțet. Taie și roșiile în jumătăți sau bucăți mai mici, în funcție de mărime.
Într-un bol încăpător, amestecă ușor cartofii cu roșiile, ceapa, caperele, măslinele, pune și oregano și busuiocul. Fă-le o cinstită îmbălsămare cu ulei de măsline pus cu simț de răspundere, amestecă și lasă cel puțin juma de oră. De preferat vreo două, asta ca salata să-și întrepătrundă aromele. Mai vezi de sare, poate piper, poate ce alte ingrediente îți sugeram eu mai sus acolo. Ce n-am zis mai sus, dar asta pentru că intenționat am lăsat-o la urmă, vinul alb, rece, ăsta e completarea perfectă. Lipsa lui ar fi de neimaginat. Și puțin cam și de neiertat.
salut, nu am scris un comentariu niciodată aici, dar de data asta nu ma pot abține.
imi place mult stilul tau de a scrie, dar am observat asa de multe greșeli de scriere si litere „mâncate” incat aveam impresia la un moment dat ca textul e scris de chatGPT usor fumat dupa 3 pahare de palinca.
numa’ bine si rau la nimeni
Păi uite, explicația e mai simplă decât pare.
Ce ai văzut tu aici era textul draft, complet necorectat. Problema e că am vrut să fac postarea finală aproape de miezul nopții, după o luptă nedreaptă cu editorul din acesastă temă, care e complet dată peste cap după un update recent, am pierdut o oră doar cu pozele să le pun cum trebuie, am și renunțat în final, a rămas că o să revin să termin treaba asta acum, dimineață.
De ce totuși a rămas postarea publică deși știam că nu e finalizată? Păi din convingerea că pe blogul ăsta e un trafic extrem de mic, și în general e, că cei care ajung aici o fac fie după ce public eu anunțul unui nou articol, fie din căutări pe anumite cheie pe articole mai vechi.
Practic, de când am eu blogul ăsta, ești primul om care îmi lasă un comentariu la o postare nouă înainte ca eu să o fi anunțat. Adică eu chiar eram convins că și dacă o las publică oricum n-o citește nimeni. Mna, e un feedback bun mesajul tău, o să fiu mai atent, pentru când o fi să las publice texte care de fapt sunt încă în varianta lor draft. Și chiar îți mulțumesc că mi-ai scris. 🙂