Când Radu Anton Roman zice că în rețeta asta e vorba despre un pui țărănesc, el chiar la asta se referă, la un pui de la țară, și o fi știind el ce spune, că-i rețeta lui, totuși. Un pui de țară, crescut în ograda omului. Și tot Radu Anton Roman o numește o mâncare obișnuită. Ceea ce și e, că până la urmă avem de-a face doar cu un pui și câteva arome de pe urma unor ingrediente banale. Și puține. Iar în ziua de azi, să faci pui la cuptor doar cu niște smântână, unt și ceva usturoi, când toate mirodeniile lumii au dat năvală peste tine, parcă toată găteala asta devine un gest excentric. Și totuși, simplitatea aici e doar o sinceră și hotărâtă întoarcere acasă, la origini, în anii de început a vieții multora dintre noi. La masa aia de seară, încropită pe prispa bucătăriei de vară, când toți ai casei se adunau de prin toate colțurile țării. Fie la prășit, fie la cules, fie pur și simplu pentru că le veniseră vremea reîntâlnirii.

Aparent simplă, rețeta de pui țărănesc la cuptor, în varianta lui Radu Anton Roman, ascunde niște bucurii nebănuite. Și nici nu-i greu de ajuns la ele, am explicat în detalii tot ce trebuie făcut aici.

INGREDIENTE:

  • un pui întreg
  • măruntaie de pasăre (eu am folosit ficat, inimi și pipote)
  • 300 ml de smântână grasă, peste 20% grăsime
  • un pachet de unt la 200 gr
  • o căpățână de usturoi zdrobit
  • 2 legături pătrunjel
  • sare/piper

Există câteva lucruri care trebuie explicate înainte de a ne apuca de treabă. Am încercat, în mare, să reproduc cât mai mult din rețeta lui Radu Anton Roman, însă acolo, ca la multe alte rețete, etapele de lucru sunt prezentate cam minimalist. De-aia o să și insist acum pe anumite aspecte.

  • dacă n-o fi pui de țară, apăi n-o să ne oprim din a visa măcar la un pui de țară la cuptor, așa că merge și unul de magazin, se găsesc acum și pui crescuți la nivelul solului, ba chiar și pe sol.
  • în rețeta originală, pe fundul tăvii ce urmează a fi pusă la cuptor, se folsește un grătar din bețe subțiri. am vrut să respect și detaliul ăsta, aveam un copăcel uscat în spatele casei, așa că am mers până la capăt. puteți vedea în poza de mai jos felul în care eu le-am aranjat. bețele pot fi puse în linii paralele sau cruciș, cum vreți voi. Radu Anton Roman sugerează că puiul n-ar fi bine să atingă tava, deși la cât unt se folosește, ce se mai scurge și din pui, n-ar trebui să fie probleme. dar ca să nu riscăm nimic, punem și bețele în tavă, o să-i dea preparatului și un aer de autenticitate.
  • sugestie, spală și curăță bine bețele alea înainte, nu vrei scoarță de copac în farfurie.
  • am folosit smântână cu 30 la sută grăsime, pe asta o și recomand.
  • usturoiul pare mult, da’ eu zic că nu e. va veni oricum și smântână peste pui, se va scurge mult în tavă, nu-ți fă griji pentru usturoi, singura grijă aici e doar ce fel de vin o să bei după.
  • partea cu măruntaiele e secretul din rețetă. în varianta sa originală se folosesc măruntaie de pui. eu am folosit un amestec, cu pipote de rață, inimi de curcan și ficat de pui. dacă le luați din magazin, în ce amestec vreți voi, de fapt, o să vă mai rămână foarte multe pe lângă. măruntaiele sunt perfecte pentru o mâncare de mazăre, de exemplu, asta în cazul în care își face cineva griji de surplusul de carne.
pui-taranesc-la-cuptor-radu-anton-roman

Puiul se spală, se usucă și se unge cu pasta de usturoi, sare și piper. Măruntaiele se toacă mărunt (haha, ce joc simpatic de cuvinte). Și se toacă atâtea câte crede fiecare că pot încăpea în interiorul puiului, fără să dea pe afară. Practic, cam câte iei între două mâini. Astea se amestecă apoi cu untul, sarea și piperul. Față de varianta originală, eu nu doar că recomand, dar insist să pui aici și niște usturoi.

Cu amestecul ăsta se umple burta puiului și se coase sau se prinde cu ață alimentară. Eu l-am cusut, nu mă întrebați cum, am folosit niște sârmă mai subțire pe post de ac. Se pot folosi, de asemenea, scobitori sau bețe de lemn pentru frigărui care se înfig în carne pentru a prinde marginea puiului și a împiedica astfel umplutura să iasă. 

O tavă cu margine înaltă se unge cu unt, pe deasupra se face grătarul ăla cu bețișoare, se pune puiul și se dă la cuptorul deja încins la o temperatură cât  mai mare la început, undeva pe la 220 de grade, pentru vreo 10 minute, cât se gălbejește puiul la suprafață. Apoi se coboară temperatura pe la 160-170 de grade și se lasă-n tihnă până-i gata. Doar că tihna asta-i cam relativă, ți-a mai rămas niște smântână, nu știu dacă ai observat, iar aia trebuie folosită. Ceea ce vei și face, de câteva ori ai să tot ungi puiul din cuptor cu smântâna asta. Nu toată deodată, pui pe rând, de măcar vreo 3-4 ori. Când rămâi de tot fără smântână și ești aproape convins că puiul îi gata, mai unge-l cu niște zeamă de pe fundul tăvii. Amestecul ăla de unt, smântână și aromă de usturoi îți va da lumea peste cap.

Lasă-l afară să se zvânte puțin, apoi, ca barbarii, rupe bucăți din pui și hrănește-ți tribul. Te vor venera toți, mai ales dacă le pui și niște vin alb în pahar. Și rece, că iar dă zilele astea canicula peste noi. 

pui-taranesc-la-cuptor-radu-anton-roman
pui-taranesc-la-cuptor-radu-anton-roman
Share

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ