Printre cele mai la îndemână rețete pentru peștivori, această plachie de crap. E ușor de făcut, are puține ingrediente, iar finalul te ia în brațe, te pupă și de doboară. Cam ca orice mâncare de pește care cere obligatoriu mămăligă. Pentru că da, o plachie de crap vine alături doar cu mămăligă. Un tip de exclusivism care nu poate fi negociat. Să faci plachie de crap și s-o mănânci cu pâine, asta e ceva de neconceput. E ca și cum te-ai duce la pescuit cu o mătură în loc de undiță. Teoretic, s-ar putea să și prinzi ceva. Practic, de ce ai face asta?
Ca să faci o plachie de crap e bine să înțelegi câteva reguli de baltă. De acolo de unde oamenii apelor îți vor spune că:
- sunt mai multe tipuri de plachie, doar că cea de crap e hai să zicem cea mai cunoscută. am văzut inclusiv plachie de somn sau scrumbie. sau plachie de macrou. șalăul merge foarte bine într-o astfel de rețetă. cred că și variantele cu morun sau nisetru sunt acceptate printre cunoscători. doar că azi, acum, aici, o punem de o plachie de crap.
- cea mai bună plachie de crap e cea în care prăjești peștele înainte de a-l pune la cuptor. nu încape îndoială aici, gustul va fi net superior. cam ca orice carne din lumea asta pe care mai întâi o prăjești puțin și apoi o pui la cuptor.
- apropo de gust, bănuiesc că n-are rost să insist pe diferențele dintre un crap sălbatic și unul de acvacultură. da-s mari.
- dacă se întâmplă să faci rost de un crap mai mare, sugestia mea e să faci din el o ciorbă și fix plachia de aici. curăță-l, tranșează-l (nu-i o treabă simplă, apropo), pune capul și coada deoparte. trunchiul îl secționezi în rondele ceva mai groase – de aici adaugi ceva și ciorbă. să ai măcar 2 kg de pus în oală. iar ce-ți rămâne din rondele fie faci plachie, fie le prăjești. dar dacă tot ne-am adunat noi aici, zic să rămânem pe prima variantă. apropo de ciorbă, uite un link, găsești acolo tot ce ai nevoie. acolo, adică aici.
- vezi că în rețetă o să-ți dai aproape sigur ochii peste cap la un anume ingredient. știu că o să te întrebi de ce ar pune cineva stafide într-o plachie. păi, în primul rând, tu n-o să le simți. fă testul ăsta, pune-le și vezi dacă se prinde careva din jur că rețeta are stafide. îți spun eu, nu e cazul. și totuși, stafidele alea au rolul lor. un mic și discret contrast cu aciditatea din roșii. știu, tu o să insiști și o să zici că rețeta are deja puțin zahăr cu care combați aciditatea din roșii. de ce ar mai fi nevoie de stafide? păi ar mai fi pentru că-s lucruri puțin diferite. ele sunt ingrediente care nu doar combat ceva, ci și adaugă arome la rândul lor. mergi pe mâna mea, o să fie bine. în mod normal, tu nici n-o să simți că ele există acolo.
INGREDIENTE:
(plachie de crap)
- 1,5 kg crap rondele, aprox. 5-6 cm grosime
- 4 cepe mari curățate și tăiate solzișori aprox. 650-700 g
- 350 ml roșii din conservă
- 1 ardei roșu gras tăiat bastonașe, aprox. 200 g
- 4-5 căței de usturoi tocați mărunt
- 2-3 fire de usturoi verde
- 100 ml + 50 ulei de floarea soarelui
- 120 ml vin alb sec
- 50 ml borș de putină
- 2 linguri stafide (opțional)
- 1 linguriță zahăr
- 2 lingurițe zeamă de lămâie
- 1-2 lingurițe boia dulce
- 1 legătură mare de leuștean proaspăt, tocat, sau pătrunjel
- sare
- piper
Șterge bine peștele de apă. Sărează și lasă-l deoparte pentru 30 de minute. Dacă decizi că vrei să-l prăjești, și sper că vrei, fă asta doar cât să-i dai culoare. În etapa asta doar îi dai gust, gătitul propriu-zis vine la cuptor.
Așadar, îl mai tamponezi o dată cu hârtie absorbantă dacă a mai lăsat apă. Apoi îl prăjești în 100 ml ulei deja încins pentru 2-3minute. Fără să-l miști, pe fiecare parte. Când îl pui în ulei, peștele trebuie să sfârâie. Ce trebuie să faci tu aici e să-i dai peștelui mai degrabă o culoare aurie decât maroniul ăla spre ars al peștelui deja prăjit.
Sugestie, nu folosi făină pentru prăjire la rețeta asta. N-am o problemă cu peștele dat prin făină înainte de a fi prăjit în ulei, doar că nu aici.
Lasă acum peștele deoparte și hai să trecem mai departe.
În uleiul rămas, peste care adaugi și restul celor 50 ml de ulei, călește ceapa, foc cel mult mediu la început, primele 3 minute. Apoi sărează și dă focul mai mic. În tot acest timp amestecă ceapa constant. Cam 20 de minute ar trebui să dureze în total. În cazul în care ceapa se prinde, mai pune puțină apă. Dacă o să amesteci însă periodic, ceapa n-o să pățească nimic. Trebuie să ai la final o ceapă translucidă, vag aurie.
Adaugă acum ardeiul gras pe care îl călești 4-5 minute. Pui apoi usturoiul și boiaua pentru încă jumătate de minut. Torni vinul, amesteci și lași să fiarbă la foc mic pentru 2-3 minute.
Acum pui roșiile, frunzele de dafin, sarea, piperul și stafidele. Fierbi în continuare, tot foc mic, să tot fie vreo 15 minute. Cu vreo 2-3 minute înainte adaugi și borșul.
Și abia apoi, la final, adaugi zahărul, zeama de lămâie, sarea și cât piper vrei tu și te lasă inima. (Nu uita că sare ai deja și pe pește.)
În tava pentru cuptor faci montajul în felul următor. Pui pe fundul tăvii jumătate din cantitatea de legume. Peste ele vii cu peștele. Apoi pui peste pește restul de legume.
Acoperă cu o bucată de hârtie de copt mototolită și umezită bine. Pur și simplu o strângi bulgăre în pumni, o treci pe sub în jet de apă, apoi o întinzi la loc și acoperi tot ce e în tavă. Nu e nevoie de capac, nu e nevoie de folie de aluminiu.
Urmează să dai tava la cuptor, la 180 de grade, însă aici trebuie făcută o diferențiere.
Dacă ai prăjit peștele, așa cum ți-am sugerat și sper că ai făcut-o, ar trebui să ții peștele acoperit cam 20 de minute. Și apoi încă 10, cel puțin, în tava descoperită.
Dacă nu ai prăjit peștele, timpii sunt ceva mai mari. Adică 30 de minute sub hârtia de copt și încă 10 cel puțin cu tava descoperită.
Insist să folosești hârtia de copt în varianta asta pentru că astfel vei putea controla mai bine umiditatea din tavă. Dacă pui tava descoperită de la început, da, vei avea o culoare mai frumoasă la pește și chiar un gust mai intens. Doar că riști să-l usuci. Oricum o să faci rețeta asta de mai multe ori, poți experimenta, noi să fim sănătoși, că are balta pește.
Și încă ceva, după ce scoți hârtia de copt din tavă, adaugă peste pește usturoiul verde tocat. Dacă să zicem că anotimpul nu-ți permite o astfel de bucurie, îți spun sincer că eu n-aș avea o problemă să pun niște usturoi normal. Tocat mărunt, lăsat pentru ultimele minute cu peștele la cuptor, e vis.
La final vine leușteanul peste. Sau pătrunjelul, deși eu voi merge întotdeauna pe prima variantă. Și mămăliga, desigur.
Apoi un vin, o țuică, niște oameni cu care să te pui la povești, pescărești sau nu, nici n-ai nevoie de mai mult.
