Există cuvinte în limba română care au o savoare greu de explicat. Nucșoară, de exemplu. Când spui nucșoară cu voce tare – recomand exercițiul chiar în timpul acestei lecturi – există mari șanse să simți cum ți se umple gura de sunete. Nu-c’șo-a-ră. Sincopa aia de la mijlocul cuvântului pe mine mă face să simt în cerul gurii niște iz de acasă, din copilărie, de la Moldova, acolo unde orice treabă serioasă căra în spate și un diminutiv pe măsură.
Bine, nucșoara e diminutivul lui nucă doar de formă, la propriu. Că altfel n-au vreo legătură. E, cum ar veni, extensia strict geometrică și mai mică a lui nucă. Aș fi vrut să-l cunosc pe omul care a rostit prima oară cuvântul ăsta în limba română, cred că trebuie să fi fost un om tare vesel de felul lui.
Din păcate, pe la noi nucșoara e un condiment căruia în continuare i se oferă mult prea puțină încredere, dar tocmai de-aia ne-am întâlnit noi aici, să spargem puțin trendul popular.
Nu cred că e cazul să explic că nucșoara la plic nu face casă bună cu blogul ăsta, între plic și cea proaspăt măcinată e o diferență destul de mare, așa că faceți să fie bine. Cu 5 lei vă luați nucșoară de o să treceți lejer tot anul. Mă rog, poate nu chiar tot anul, dar Crăciunul sigur îl prindeți împreună.
Ce am scris mai jos e rețeta celor mai buni cartofi făcuți de mine vreodată. Cu excepția cartofilor noi, ăia sunt greu de egalat vreodată, de ei ne ocupăm într-un apropiat viitor episod.
INGREDIENTE
- 400 ml smântână de gătit, de-aia vânjoasă, cu 30 la sută grăsime
- 4-5 căței de usturoi, zdrobiți
- 8-900 grame cartofi albi
- o mână zdravănă de parmezan ras
- sare/piper
- nucșoară, eu am tras prin răzătoare cam jumătate dintr-un sâmbure
- cimbru proaspăt
Înainte de orice, am dus cuptorul la 170 de grade și l-am lăsat să zacă așa o vreme.
Am pus smântâna într-o cratiță pe foc mic, oală în care am pus și câteva crenguțe de cimbru, am ras nucșoara (apropo, cimbru plus nucșoară egal love), am zdrobit și aruncat tot acolo usturoiul, am pus sare, piper, am dus smântâna până spre punctul de fierbere, am oprit focul, am pus capac și am lăsat lava asta să infuzeze. Vreo 15 minute.
Cu un feliator/robot de bucătărie am tăiat longitudinal în felii subțiri cartofii.
Am luat o tavă de cuptor, e de preferat să aibă măcar vreo 5-6 centimetri înălțime, dar nu foarte mare, am strecurat pe fundul ei puțin din smântâna lăsată la infuzat (e important să folosiți strecurătoarea, nu turnați direct), după care am început să așez cartofii felii. Peste fiecare strat am lăsat și o ploaie mică de sare și piper. Și puțină smântână.
Peste penultimul rând de cartofi am așezat într-un strat pufos de nori și parmezanul. Ras. Și smântâna, câtă a mai rămas.
Țineți cont că e nevoie de sare printre toți cartofii ăștia, să nu neglijați acest detaliu.
Am acoperit bine tava cu folie, am băgat-o 70 de minute la cuptor, la mine exact ăștia au fost timpii, am dat apoi folia jos, am urcat încă 10 minute focul la 200 de grade, apoi încă 5 minute am aprins focul la grill, cât să-i dau culoarea aia minunată la final.
Iar nu mai am țuică, m-am mulțumit cu un vin pelin. A fost tare, tare bun.
Am apa in gură! Sigur am sa fac și eu acasă. Sper sa.mi iasă la fel de buna cum arata cea din poza. ☺
În cazul meu, rețeta asta intră în lista celor pe care le-aș putea face oricând unor prieteni care-mi vin în vizită, de exemplu, fără să știu ce anume vor să mănânce. Nu prea ai cum să dai greș cu asta. 🙂
Aham, dauphinoise e cea mai buna reteta cu cartofi. Tin minte ca prima data am mancat acum multi ani, intr-o epoca ante-internet, la o petrecere organizata la un restaurant de fite si nu stiam ce e, cum se face. Ani mai tarziu am dat peste o reteta si mi-a dat prin cap ca ar putea sa fie minunea aia. 🙂 Am facut atunci reteta, in care scria de vreo doua ori „sa nu cumva sa uiti de sare” si de atata emotie am pus prea multa. Asta a fost singurul cusur al gratinului de atunci.
Acum ca mi-ai adus aminte o sa repet. 🙂
D e l i c i o s! Mie.mi plac foarte mult cartofii frantuzesti; desi reteta difera, arata cam la fel. Da’ nu se pun oua ca sa se lege bine smantana aia? Azi am cumparat nucsoara dupa ce ti.am vazut reteta, abia astept sa incerc varianta asta. Sper sa.mi iasa!
Mmmm,offf. Si zici ca nu a rămas nimic,nimic ? Jumate de nuca nu e mult ? In fine,o fac si pe asta !
Nucsoara+cartofi=love. 🙂
Am sa incerc si reteta asta. (Musai cimbru proaspat?)
Ady, e de preferat. Dar eu aș pune și uscat dacă nu s-ar putea și altfel. 🙂
Eu am interpretat-o mai Românește. Am calit niște ceapa până a devenit sticloasa,împreună cu bucatele mici de slănină afumată de țară,bucatele de bacon afumat,apoi smântână și restul rețetei tradiționale + niște ardei iute uscat,tocat fin și macerat in puțin ulei de măsline…
Gustul de ceapa călită,afumatura,bucatele prăjite de bacon ,cartof copt ,parmezan și smântână este demențial. Atenție la proporții,condimente și cum echilibrezi gustul.