Ar fi nedrept să las nesemnalizat un eveniment culinar cu care multe dintre marile bucătării ale lumii s-ar putea mândri. O seară dedicată preparatelor culinare vechi, autentice, din vremuri în care nu existau nici chefi sau masterchefi, când nu se făcea plating sau fine dining, era suficient să ai un stolnic, un paharnic și-un pitar de treabă, ca să poți să-ți vezi de viață liniștit. Mai ales dacă te numeai Brâncoveanu, ce-i drept.
Căci de acolo vin preparatele astea despre care vreau să vă povestesc, nu foarte mult, că oricum vorbesc ele singure, de la sine, doar prin simpla lor numire, toate inspirate din volumul „O lume într-o carte de bucate, manuscris din epoca brâncovenească”, de Ioana Constantinescu.
Un eveniment ce se vrea o încercare de întoarcere la origini. Undeva pe la 1700, mai exact.
Am să vă zic ce s-a mâncat și ce am mâncat la prima ediție. Vă rog să stați jos, iar dacă citiți asta din tramvaiul 41 și sunteți în picioare, poate ar fi mai bine să vă țineți zdravăn de o bară, că o să fie nevoie.
Păi am avut așa, direct din meniu: cheftele din ficat de vițel cu pătrânjei, sămânță de molotru și stafide, fripte-n unt și servite cu zeamă de carne dreasă cu erburi mirositoare și agrișe, creeri de vițel dați în undă tăvăliți în gălbenări de ou bătute amestecate cu erburi mărunte frecate, prăjite mai apoi și date la masă cu ostropel verde din foi de pătrânjel, vârfuri de spănaci, măcriș și izmă pisate cu migdale și oțet, piept de vițel nădușit în zeamă de carne și vin alb aromată cu piper, cuișoare și nucșoară servit cu garnitură de napi călugărești tăieți, cucunari, prune și vișine uscate, iar seara s-a terminat în aplauze și plescăituri pe ritmuri de pere și gutui fiarte cu vin și zahăr pisat, cuișoare și scorțișoară întreagă alături de spumă oauă cu migdale și must de naramză.
Cam toți am fost în limbă după cheftelele alea, tare aș vrea să fiu cândva atât de bun încât să-mi coacă mintea să pun și eu așa ceva într-o farfurie. Apoi fiecare a avut preferințele sale, eu am plecat de acolo în tandrețuri puternice cu vițelul și napii de lângă el, despre care unii am crezut din convingere că-s gutui. Acuma serios, când ați mâncat voi ultima oară napi? Nu-s foarte sigur, dar e posibil ca în cazul meu să fi fost chiar prima oară.
Festinul ăsta va fi repetat o dată la două săptămâni, chiar dacă nu vor fi aceleași rețete, însă tematică se păstrează.
Se întâmplă la Zexe Zahana, pe Icoanei 80, iar creierul deloc pane din spatele proiectului e alcătuit din Amalia Consulea, autorul reinterpretării rețetelor de mai sus, Alexandru Consulea, un personaj cam prea puțin cunoscut, pentru cât de fabulos-pitoresc am descoperit că poate fi, și jurnalistul Cosmin Dragomir, probabil cel mai mare obsedat de istoria gastronomiei românești. Probabil că sigur. De Cosmin promit să mă ocup separat, într-un episod viitor.
Meniul de mai sus, cum ziceam, a fost primul dintr-o serie ce continuă vineri, 20 aprilie, 2018. Alte rețete, altă chiuială. E pe bază de melci și pești, de data asta, găsiți lista și restul detaliilor aici.
Dacă 140 de lei nu înseamnă o sumă cu efect devastator în buget, dacă sunteți în căutare de experiențe culinare noi, să nu ratați așa ceva, recomand cu tot sufletul. Vinerea asta, peste două săptămâni, peste alte două și tot așa.
Fotografiile de mai jos sunt chiar de la fața locului și îi aparțin lui Claudiu Petringenaru.
Si un Caii de la Letea pe fundal, pare-mi-se, foarte bun vin.
Napi gasesti la Kaufland. Eu mai visez o leaca la cheftelele alea si ma intorc la treaba 🙁
Off…. cine m-a pus să-ţi „răsfoiesc site-ul”? Ce îmi era mie foame, că acum îmi aud stomacul cum „comenteză” 🙂 Arată într-un fel fără cuvinte mancarea din farfurie, cu prima ocazie în care ajung în zonă sper să reuşesc să le trec pragul şi să îmi fac de cap.
Mulţumesc de sugestie.