Am o dilemă legată de leguma asta, dovlecel. E chiar mai mult de atât, e o situație care mă urmărește de ceva vreme, aproape obsesiv. Care este momentul în care un dovlecel devine un dovleac? Cine și cum îi atestă maturizarea? Cine stabilește că leguma asta e într-un anumit moment al vieții sale dovlecel și în altul devine dovleac? Și să nu-mi spuneți că dovlecelul e dovlecel până moare, că așa se numește și așa trebuie să se numească ea până la capăt, că nu vă cred. O legumă de 500 de grame poate fi numită dovlecel, pot înțelege asta. Dar uneia de două kilograme nu poți să-i spui așa ceva. Te faci de rușine. E ca și cum i-ai pune unui copil numele Mugurel, iar după 70 de ani i-ai spune moș Mugurel.
În fine, nu țin neapărat să aflu răspunsul la problema asta, sunt lucruri mult mai importante de rezolvat în țară.
Însă până ne punem pe rezolvat probleme, mai bine să halim ceva, oameni suntem. Am aici două supe, prima e de neratat, e mai mainstream, a doua e mai pentru cunoscători.
Supă de roșii, zucchini și porumb proaspăt
Ingrediente:
- zuchini, 6-700 de grame, spălați, tăiați în două pe lung, apoi felii
- 4 linguri cu ulei de măsline
- o ceapă, tocată
- 5-6 căței de usturoi, tocați și ei
- 4-5 roșii de tip prunișoară ar fi numai bune, tăiate mărunt, vreo 250 de grame
- 1 litru supă de pui (găsiți rețeta aici)
- 2 știuleți de porumb de la care se iau doar boabele, vreo 180 de grame
- 10-15 grame de busuioc
- sare/piper
Cuptorul încălzit la 200 de grade, feliile de zucchini se amestecă într-un castron cu două linguri de ulei, sare, piper, se pun în tavă, peste hârtie de copt, și se duc și ei în cuptorul gata încins. 20-22 de minute e perfect. Se scot și se pun deoparte.
Într-o oală am pus celelalte două linguri cu ulei, foc puțin peste mediu, am pus și ceapa, am călit două minute, a venit usturoiul pentru încă alte două minute, apoi roșiile pentru încă trei minute. Am coborât focul spre mititel, am pus supa și am lăsat așa la focul ăla mic cel puțin 15 minute. Nu mai mult de 20.
Am luat de pe aragaz și am lăsat să se răcească puțin.
Jumătate din supă am pasat-o în blender (e opțională partea asta, cum opțional ar putea fi ca întreaga zeamă să fie pasată), am pus-o înapoi în oală, am dat cu piper și sare după gustul meu, iar oala a mers înapoi pe foc cu tot boabele de porumb. Încă 5 minute, cel mult.
Am oprit focul, am adăugat zucchini și busuiocul și asta a fost tot. Am mâncat acolo, în picioare, la botul calului, atât de bun a fost.
Supă rece de vară cu dovlecei, praz și lămâie
Ingrediente:
- dovlecei, 800 grame, tăiați jumătăți, apoi felii
- 4 linguri cu ulei de măsline
- 2 fire de praz, doar partea albă și puțin din partea verde-deschis, tocate fin
- 3 cartofi albi, curățați și tăiați cubulețe
- 2-3 căței de usturoi, tocați mărunt
- 1,2 litri supă stock de pui
- 10-15 grame busuioc
- zeama de la o jumătate de lămâie
La fel ca și în supa cu zucchini, de mai sus, cuptorul se încinge la 200 de grade, feliile de dovlecei se amestecă într-un castron cu două linguri de ulei, sare și piper, apoi se dau la cuptor, pe o tavă, peste care am pus hârtie de copt. 20 de minute, apoi se pun în așteptare.
Într-o oală am încins celelalte două linguri de ulei cu prazul mărunțit, foc mediu, vreo 4 minute, au venit apoi cartofii, tăvăliți și ei prin oală până încep să se rumenească, cel puțin vreo 5 minute, apoi a venit usturoiul, cam un minut.
Am pus supa, am pus un capac, am dat focul ceva mai mic și am lăsat să fiarbă până s-au înmuiat cartofii. 15 minute, cel puțin.
Am dat oala deoparte, am lăsat să se răcească bine de tot, apoi am aruncat acolo dovleceii.
Pe supa asta am dat-o bine prin blender, după care i-am făcut culcuș în frigider. Abia apoi a venit busuiocul tocat mărunt și zeama de lămâie. Și sare și piper. Sugestia e a fi mâncată rece. Sugestia mea e s-o faceți, o veți mânca oricum, mai ales dacă aveți apetit pentru zemurile mai acrișoare.
