cum împletești o plăcintă cu dantelă. și cu pere infuzate în vin cu rozmarin

Pentru că atunci când eram mai mic mi-am dorit mult să învăț să împletesc, mi-am dus intenția până la capăt acum, la maturitate. Momentan am împletit plăcinta asta cu pere, un alt proiect de care sunt mândru în colaborarea mea cu Selgros Caută Pasiunea. La iarnă poate fac și un fular cu gutui sau măcar un fes cu mere coapte. 

Sunt la modă, sunt foarte iubite, sunt spectaculos de bune, doar că puțini sunt și cei care fac din desertul ăsta un preparat desăvârșit. Li se spune plăcinte americane, însă, din păcate, fix detaliul care le face să fie cu adevărat impresionante e lăsat de izbeliște în cele mai multe dintre cazuri. Și mă refer aici la felul în care e împletită dantelăria acestei plăcinte. Detaliul ăla care contează enorm și care face ca uneori să fie nevoie de foarte puțin pentru a crea preparate perfecte.

Pentru cei care vor o plăcintă americană foarte bună, e nevoie doar de ingredientele din lista de mai jos. Pentru cei care însă vor o plăcintă făcută perfect, e nevoie de ingredientele de mai jos, plus o riglă și puțină concentrare. Foarte puțină.

Umplutură:

• 350 ml + 50 ml vin roșu sec
• 140 grame zahăr
• 2-3 grame frunze de rozmarin (frunzele de la o crenguță mai mare)
• 650 grame de pere tăiate felii (cântărite după ce au fost curățate)
• 25 grame amidon
• un sfert de linguriță anason măcinat sau un anason întreg
• 30 grame unt
  

  Aluatul:

• 450 grame făină superioară albă 000 + făină de lucru
• 230 grame unt 82% grăsime, rece, de la frigider, tăiat cubulețe
• 4 linguri cu apă rece + 4 linguri cu lapte rece
• un praf de sare
• un ou bătut pentru uns plăcinta

În mod normal, aluatul se frământă cu degetele, el trebuie să devină granulos. Dacă ați avut o zi grea, e ok și dacă folosiți un mixer static. Rezultatul în ambele cazuri trebuie să fie același, un aluat asemănător nisipului umed. (Dacă folosiți mixerul iar la final vor mai exista mici bucăți de unt în aluat, nu vă faceți griji, poate fi lăsat așa, nu e o problemă.)
Se pun cele 4 linguri de apă + 4 de lapte și se amestecă în continuare. E gata când aluatul devine compact și poate fi strâns cu mâna. Deși puțin probabil să se întâmple asta, dacă tot se menține aspectul nisipos, mai turnați o lingură-două de apă sau lapte. Când e gata se învelește într-o folie alimentară, se aplatizează puțin și se dă la rece pentru cel puțin un sfert de oră.

Vinul, zahărul și rozmarinul se pun împreună în oală se și se lasă pe foc iute pentru aproximativ 10 minute. Lichidul din oală ar trebui să scadă la jumătate, după care se strecoară într-un bol pentru a scăpa de frunzele de rozmarin.

Cât încă e fierbinte sosul ăsta, se adaugă în el 30 de grame de unt și se amestecă până se topește untul. Se lasă deoparte.

Într-un alt bol amesteci: 50 ml vin, un sfert de linguriță de anason măcinat (dacă nu e anason măcinat, se poate un anason întreg) și 25 grame de amidon. Toate astea se amestecă bine. După care se toarnă peste sosul de vin. Amesteci din nou întreaga compoziție, apoi pui pe foc mediu pentru 3 minute. Se dă deoparte să-și tragă sufletul. (Nu uita să scoți anasonul, dacă ai folosoit o steluță întreagă.)

Acum revii la aluat, pe care, dacă îți mai aduci aminte, tocmai l-ai lăsat la rece în frigider. Și sper că l-ai lăsat. E esențial să fie rece.

Se împarte în două bucăți egale. Una se lasă în continuare la frigider, iar cealaltă jumătate de aluat se întinde pe masa de lucru tapetată cu făină. Ar trebui să aibă un diametru mai mare decât cel al tăvii, plus marginea ei.

Se pune în tavă având grijă să fie lipit cât mai bine de baza și pereții tăvii. Marginile aluatului în exces se îndepărtează și se păstrează pentru mai târziu. (Vei avea nevoie de el pentru discurile mici de pe marginea plăcintei). Tava pleacă din nou la rece, în frigider.

Se curăță perele, se taie în felii subțiri, dar fără cotor. Se pun peste sosul de vin cu amidon, se amestecă și se lasă deoparte.

Tava se scoate din frigider și se pun perele într-un strat cât mai uniform, cu o lingură. Sosul rămas în oală se aruncă, nu e nevoie să-l puneți pe tot în plăcintă.

Se scoate acum din frigider și aluatul rămas și se întinde pe masa de lucru presărată cu făină într-o foaie care să depășească diametrul tăvii, cu 4-5 centimetri.

De aici încolo începe adevărata provocare. Însă pașii trebuie bine sincronizați, ceea ce nu e deloc greu, cu puțină atenție.

Ia o riglă (evident că poți face asta și ochiometric, dar abaterile s-ar putea să fie vizibile și deranjante) și taie fâșii drepte de 1 sau 1,5 centimetri. Cele din poze au 1 cm. Cu sau fără riglă, șubler sau ruletă, până la urmă  ține de exigența fiecăruia. Pentru tăiere poți folosi un cuțit sau o rotiță pentru aluat.

Întinde jumătate dintre fâșii peste plăcintă la distanțe egale între ele.

Ca să pot explica mai ușor, voi împărți fâșiile aliniate în pare și impare. Pentru început, pliază fâșiile impare la jumătate.Exact ca în imaginea de mai jos.

Acum începi să așezi restul fâșiilor, perpendicular cu cele așezate deja în linie.

Începi de la jumătate (diametru) spre margine.

Întinde la loc fâșiile impare.

Pliază acum fâșiile pare.

Pui o nouă fâșie peste care le întinzi la loc pe cele pare.

Pliezi din nou imparele și întinzi o fâșie nouă.

Le întinzi la loc pe cele impare.

E din nou rândul parelor, dar deja cred că te-ai prins care e rostul aici.

După ce termini prima jumătate, faci aceleași operațiuni și în cealaltă jumătate, iar în final ar trebui să ai această dantelă. Dacă fâșiile se rup, nu pune la suflet, se prind foarte ușor la loc cu ou bătut.

După cum observi, marginea este căptușită cu mici buline pe care le obții din restul de aluat rămas de la cele două foi întinse până acum. Adică ce se vede în imaginea de mai jos.

Se unge suprafața plăcintei cu oul bătut, se dă la cuptor pentru 60-70 de minute, la o temperatură de 180 grade Celsius. În final, la suprafață trebuie să fie rumenă, iar lichidul din interior ar trebui să arate ca o dulceață. Pentru a putea fi tăiată cât mai frumos, se lasă până se răcește complet.

Sunt mari șanse să vă placă atât de mult încât să vreți să dezvoltați tipul de dantelărie al plăcintelor. Varianta de mai sus e doar începutul, lucrurile se pot dezvolta foarte mult, pot ieși plăcinte fabuloase, aveți câteva exemple aici. E genul de desert care îi poate face foarte fericiți pe copiii de lângă noi. Sau pe copiii din noi, după caz.