tocăniță de tikka masala cu influențe moldovenești

Pentru cine nu-i obișnuit cu titlurile mele, simt că trebuie să fac precizarea asta, tocăniță de tikka masala cu influențe moldovenești înseamnă doar că am plecat de la o rețetă indiană, pe parcurs am mai umblat puțin la lista de ingrediente, iar la final am încheiat moldovenește cu niște țuică de prună, asta e tot. La țuică puteți să renunțați, nu-i o problemă. Însă dacă vreți s-o includeți, totuși, e important să știți că țuica se bea, nu se pune în mâncare.

Rețeta o am de la prietenul meu Răzvan, care mi-a zis că o are de la Jamie Oliver, n-am stat să verific, îl cred pe cuvânt, a ieșit o mâncare atât de aromată că încă mai aștept să-mi bată vecinii în țeavă. Sau la ușă.

Nu e complicat de făcut, singurul efort e că trebuie să strângeți toată lista aia de condimente. Fără de care fericirea de la final n-ar fi posibilă.

Igrediente:

• piept de pui, o caserolă normală, cam 1 kg
• 180 ml iaurt (eu am folosit iaurt de capră, 3,5% grăsime)

• 2 linguri ulei de măsline
• 1 lingură boabe de muștar
• 6 căței de usturoi
• ghimbir ras, o bucată cât degetul tău de mare
• 1 ardei roșu iute, tocat
• 1 + 1 linguri de garam masala, se folosesc în momente diferite
• 2 lingurițe boabe  de chimen
• 2 lingurițe  boabe de coriandru
• 3 cuișoare
• 3-4 frunze de dafin
• 1 linguriță turmeric
• 1 linguriță de boia dulce/iute

• 2 linguri mari cu pastă de tomate
• 200 ml lapte de cocos
• 200 ml smântână de gătit
• 1 lingură de unt
• 2 cepe
• 3 linguri alune caju (le-am cumpărat crude, apoi le-am prăjit puțin în tigaie)
• jumătate de lămâie
• coriandru proaspăt
• sare

Am ras usturoiul și ghimbirul pe care le-am pus apoi într-un castron. Acolo unde a ajuns și ardeiul roșu tăiat felii foarte subțiri. Am pus la zdruncinătoare, adică în mojar, boabele de chimen, coriandru, frunzele de dafin și cele 3 cuișoare. Au urmat vreo 30 de secunde de hate&love în mojarul ăla, praf le-am făcut. Le-am pus și pe ele în castron.

Am încălzit uleiul în care am pus boabele de muștar. Când au început să pocnească, am pus în tigaie toate condimentele de mai sus, împreună cu turmericul, boiaua și o lingură de garam masala.

Pasta rezultată de aici o împart în două. Jumătate o păstrez, jumătate merge peste puiul tăiat bucățele mai mari, împreună cu iaurtul. Nu uitați să puneți și sare. Am acoperit și am dat cam o oră la frigider.

Sunt două variante pentru prepararea ei. Cuptor sau prăjit, am ales a doua variantă de data asta, cu precizarea că aici a trebuit să scap de surplusul de iaurt de la marinată, așa că am pus toată încărcătura într-o sită groasă, cu ochiuri mari, am învârtit cu o paletă de lemn până s-a scurs totul în chiuvetă. Fără procesul ăsta carnea o să fie mai greu de prăjit, mai mult o să fiarbă. Și nu vreți asta.

Eu am prăjit puiul într-un wok bine încins, la foc mare, până s-a rumenit puțin. Nu trebuie insistat.

Ultima etapă e tot în tigaie, în care am pus lingura de unt cu puțin ulei și ceapa tăiată felii subțiri. Am coborât focul mic, cel mai mic posibil, am călit ceapa așa vreo 2-3 minute, peste care am pus cealaltă jumătate din pasta cu mirodenii. Și le-am mai gătit la focul ăla mic încă vreo 7-8 minute.

Am crescut focul până spre mediu, am adăugat pasta de roșii. Apoi laptele de cocos. După care au urmat smântâna, cea de-a doua lingură de garam masala și sarea. Le-am lăsat să fiarbă împreună cât să-mi dea consistența dorită. Țineți cont că mâncarea asta se mănâncă și cu mâna pe bază de lipie. Ăsta trebuie să fie reperul pentru ce o să aveți voi în farfurie. Bine, n-o să se supere nimeni dacă o să folosiți furculița.

Când sosul ăsta e gata, fie dați la o parte de pe foc și vă ocupați de pui, ce scriam mai sus, fie aveți puiul deja gata prăjit și tot ce trebuie să mai faceți e să-l puneți peste sos. Unde eu acum am ales să adaug și alunele caju. Sfărâmate puțin tot într-un mojar. Nu uitați să le prăjiți înainte.

Le-am mai dat un clocot-două împreună și asta e aproape tot, mai vine doar coriandrul prosaspăt și niște zeamă de lămâie.

E bun cu orez, cu lipie, cu mâna, cu gura, cu ce s-o nimeri, o să vă placă mult. Și știți deja asta, nici nu trebuie să mai insist.