Modelier, terasa cu burgeri de sub duzi
Am ajuns la Modelier fără să-mi fi propus asta, țintisem inițal o altă terasă prin zonă, dar care s-a dovedit a fi full într-o zi de sâmbătă, pe la 3 jumate după-amiaza. Așa am ajuns aici, de fapt, după o căutare rapidă și superficială de terase faine în București. Modelier era chiar într-un top 10 de terase cool din oraș, cu o listă lungă de burgeri drept ofertă principală, mai era și aproape, asta a fost tot.
Între timp am citit și review-urile acestui loc, înțeleg că e chiar o terasă foarte râvnită pentru burgerii de aici. O să le iau pe rând.
Terasa. Mi-a plăcut, aer hipsteresc, mese de tip butoi, colorat, ascuns, sub duzi, pe strada Duzilor, mult verde, ușor cam înghesuite mesele, în general atmosferă drăguță. Nu știu dacă e chiar de top 10 pentru București, dar vibe-ul e bun. Ce a fost cu adevărat cool acolo e o cameră la etajul casei – există servire și în interior – o masă pătrată, mare, de vreo 16 locuri, probabil mai pot fi aduse câteva scaune, mi se pare locul pefect pentru evenimente micuțe în care să-ți aduci haita la socializare pe bază de alcool și mâncare. Foarte, foarte mișto zona aia de casă. Adică fix poza de mai jos.
Burgerii. Am încercat doi, de vită și rață. Buni, mai ales ăla de rață, l-aș duce chiar spre excelent, dar aici mă refer strict la chiftelele de burgeri. Așa, în întregul lui, l-aș mai fi ajutat cu niște sos. Dar sos pus încă din bucătărie, eventual făcut chiar de bucătar însuși. Despre sosurile din unele restaurante, care sunt exclusiv cumpărate din magazin, am să scriu separat, detaliul ăsta merită niște atenție specială.
Foarte bună și lista cu limonade, tot soiul de combinații de-ți iau ochii, s-a încercat varianta cu kiwi, a fost perfectă, mai sunt și niște coaste bbq în meniu, plus două supe creme, dintre cele care mi-au atras atenția.
Per total, Modelier a fost o experiență pozitivă, un vibe foarte bun, cum spuneam, dar fără a mă fi lăsat cu fluturi în stomac. Cu excepția încăperii de mai sus, unde simt eu că o să mai revin.
Lăptăria cu caimac
Mă tot chinui să scriu de anul trecut despre oamenii ăștia. Nici n-am insitat eu foarte mult pe articolele mele cu recomandări, poate de-aia. Dar eu zic că merită ca lumea să știe de ei, cel puțin unul dintre produsele lor îl consider în momentul ăsta peste orice există acum prin magazine. Și mă refer la laptele de la Lăptăria cu caimac. Bine, eu nici nu am pretenția să fi încercat chiar tot laptele aflat la vânzare pe piață, dar majoritatea dintre ele au cam trecut prin bucătăria mea. Știu că și în cazul laptelui lumea e pretențioasă, sunt conștient în ce mă bag. De-aia nici nu pretind că o să cadă toți pe spate. Vă îndemn doar să-l încercați. Credeți-mă, e diferit. Merită încercarea asta, n-aveți ce pierde. Mai au și alte produse, dar laptele e la nivel de excelență. Lăptăria cu caimac au site-ul aici, unde e și lista cu magazine din care pot fi cumpărate produsele lor.
Două noi titluri de la editura Gastroart
Cosmin Dragomir își duce misiunea mai departe, aceea de a scoate la lumină vechi cărți de gastronomie care au influențat bucătăria românească. Bine, nici nu e ca și cum am fi avut biblioteci întregi de specialitate. Sunt puține, iar o scurtă răsfoire îți poate da o explicație pentru ce s-a întâmplat pe mesele românilor în ultima sută de ani.
În primul rând, avem “Pâinea, aliment și simbol. Experiența sacrului”, e un zdravăn studiu entografic despre pâine și ritualurile din jurul acestui produs. Pentru mine e o carte extrem de valoroasă, încetișor începe să mă prindă și pe mine povestea asta cu frământatul. Poate fi răsfoită aici. Și poate fi comandată aici.
Apoi, ar mai fi și “Cărticica meseriei de bucătar – cartea de bucate de la Cluj tipărită în 1695”. O traducere din maghiara medievală, în care am întâlnit inclusiv cea mai veche rețetă de sarmale, cea mai veche rețetă de varză à la Cluj și cea mai veche rețetă de pâine de pe teritoriul țării ăsteia. Poate fi răsfoită aici. Și, la fel, poate fi comandată aici.
Pe Cosmin îl puteți găsi pe Facebook, e foarte nișat și extrem de implicat în zona asta gastronomică. Iar întreaga sa muncă poate fi urmărită fix pe gastroart.ro.
