Avem ghebe, aveam valoare, facem să fie sărbătoare.
Amestecul ăsta de ghebe cu dovleac a ieșit dintr-o întâmplare, una fericită, dar totuși întâmplare, pur și simplu m-am trezit în timp ce învârteam printre ghebe în tigaie că niște dovleac copt stă și se uită lung la mine. Atât de lung că mi s-a făcut milă și l-am trântit și pe el pe foc. Și foarte bine am făcut, combinația se potrivește nesperat de bine.
Așa că am mai căutat o dată ghebe la piață, am calculat niște gramaje și a ieșit ceea ce e mai jos. Am considerat că niște paste merg foarte bine acolo. Și uite că în final s-a dovedit că m-a dus capul în direcția corectă, pentru că merg nu bine, merg perfect împreună.
Înainte însă de a trece la treabă, două mici detalii despre ghebe. Mici, dar esențiale.
În varianta crudă a ghebelor, organismul nostru n-ar fi foarte fericit cu o astfel de întâlnire. Sunt amare de-ți rămâne și în suflet gustul ăsta. Am pățit. De-ar fi asta însă singura problema, ghebele au grad de toxicitate, efectul în cazul lor fiind unul puternic diuretic. N-am pățit, dar aici îi cred pe alții pe cuvânt. Treaba asta poate fi rezolvată complet, fără marjă de eroare, prin tratare termică. Opărire sau călire, minim 15-20 de minute, apoi totul devine perfect comestibil.
Și încă ceva, recomand ca întotdeauna pentru gătire să fie folosite doar ghebe proaspete. Cu cât sunt mai proaspete, cu atât sunt mai ferme, ceea ce le va face mai rezistente la apa cu care sunt spălate. Cu cât va trece mai mult timp peste ele, chiar și o zi în plus, cu atât vor deveni mai moi, mai buretoase, vor absorbi apă la spălare, apoi vor trebui stoarse, se vor chifliși, cum ar spune moldovenii, practic le distrugi complet. Le cumperi azi, le gătești azi, e simplu.
Mai este și varianta în care ghebele nu se spală, doar le poți șterge cu șervețel și o periuță pentru a elimina resturile de pământ. Muncă de chinez, succes!
Evident, ăsta este un aspect pe care e bine să-l iei în calcul când gătești ghebe în tigaie, minimalist. Că dacă faci zacuscă, felul în care arată ghebele e ultima ta problemă. Și încă un lucru legat de ghebe. Dacă sunt ghebe mature, poți elimina partea lemnoasă de la baza picioarelor.
Ai în imaginile de mai jos cele două variante, baby ghebe și ghebe în etate.
INGREDIENTE:
- 300 gr tagliatelle
- 500 gr ghebe, tăiate grosier dacă sunt ghebe mature, sau lăsate întregi dacă sunt ghebe tinere
- 150 grame dovleac copt, felie grosă, curățată de coajă și semințe
- 250 ml smântână de gătit, minim 30% grăsime
- o ceapă roșie, tăiată felii subțiri
- 2 căței de usturoi, tocat mărunt
- 1 linguriță frunze de rozmarin proaspăt, tocat mărunt
- ½ ardei iute, tocat mărunt
- 2 linguri ulei
- 40 gr unt
- semințe prăjite de dovleac
- sare
- piper
Singurul ingredient care implică ceva mai multă atenție aici e dovleacul. El trebuie să fie moale, aproape tartinabil. Pentru asta are nevoie să stea la cuptor, pe o tavă cu hârtie de copt, cel puțin 50-60 de minute, la 180 de grade. Timpii diferă aici în funcție de grosimea feliei de dovleac sau tipul de dovleac folosit.
După o oră de stat la cuptor se testează cu o furculiță. Trebuie să fie moale, aproape păstos. După ce îl scoți, îl lași să se răcească, apoi îl toci mărunt.
Într-o tigaie cu pereții înalți se călește ceapa și ardeiul iute în cele două linguri cu ulei. Foc mediu, 3-4 minute.
Urmează ghebele, pe care le călești pentru început 10 minute, după care pui usturoiul, untul și sarea. Amestecă totul bine și lasă totul pe foc pentru încă 5 minute.
Pune apoi smântână, coboară focul spre mic, pune dovleacul tocat mărunt și amestecă până se integrează aproape de tot în sosul respectiv. Cum ziceam la început, cu cât dovleacul e mai bine copt, cu atât asta se va întâmpla asta mai ușor. Pune acum și rozmarinul, vezi de-i mai trebuie sare, apoi mai lasă totul pe foc pentru încă 5 minute. Dă-i în cap și cu niște piper, o să-i prindă bine.
Adaugă peste tot sosul ăsta pastele fierte al dente, amestecă din nou, mai pune și semințele de dovleac și niște frunze verzi de pătrunjel creț deasupra, pentru un mic contrast.
Caută un vin bun pentru masa asta. O să-ți crească apoi endorfinle ca ciupercile după ploaie.
Ei, la asta nu m-as fi gandit! Foarte faina ideea, multumesc, am s-o incerc si eu. Si ne vedem la #foodbloggers2017, bag sama ca o sa ne zici de una, alta…
Ne vedem negreșit, se pare că nu mai scap de data asta. 🙂