shepherd’s pie – plăcinta ciobanului din tine

Greu de crezut că există ceva care se cheamă plăcinta ciobanului și care nu are mămăligă. Și nici brânză de burduf. Și n-are pentru că nu-i a noastră, plăcinta ciobanului vine de la engleji, acolo e cunoscută drept shepherd’s pie și uneori e confundată cu cottage pie. Pe scurt, shepherd’s pie e cu miel, cottage pie e cu vită. Dar, în general, chiar și atunci când e cu vită, tot la plăcinta ciobanului se ajunge. 

Și apropo de confuzii, e shepherd’s pie, niciodată sephard’s pie. Mă rog, nu că ar avea vreo importanță, dar ziceam și eu așa, să pară că am studiat și că uite, mă pricep. Și acu, de ce să vă mint, eu zic că mă cam pricep să fac o sepherd’s pie cum trebuie, că e printre bucuriile mele culinare vechi din zilele de weekend, când mă apucă dorul pentru niște carne de miel. 

Sunt câteva reguli pentru o plăcinta ciobanului clasică, povestesc pe scurt, după care trecem la treabă.

• în rețetele clasice de plăcinta ciobanului se mai pune și mazăre. eu n-am pus aici, în rețeta de mai jos, dar ține cont că nu e nimic greșit dacă totuși o vei face.
• se mai pun inclusiv murături tăiate mărunt. nu e genul meu. prefer murăturile pe masă de-a dreapta farfuriei.
• în unele rețete se mai pune și făină, sosul ăla roșu ar trebui să fie cât mai ferm când îl scoți din cuptor, însă nici pe asta nu am folosit-o în rețeta de mai jos. n-am o problemă cu făina în mâncare, iubesc rântașul, îl folosesc de câte ori am ocazia, însă aici consider că sosului i se poate da consistența corectă doar din fierbere.
• în mod normal, pentru o plăcinta ciobanului se folosește o supă stock de miel. ceea ce-i cam greu de găsit, supă stock de miel n-am făcut și nici nu cred că o să fac vreodată. mergi pe mâna mea, un stock de pui e perfect aici. aș sugera însă ca de data asta stockul să nu fie înlocuit cu apă. în caz că nu e deloc, mai degrabă aș înlocui cu niște vin. dar, ca principiu, asta e una dintre rețetele la care se impune o zamă concentrată.
• m-am abătut puțin în rețeta de mai jos de la drumul clasic și am adăugat puțin sos harissa. lasă că mâncarea asta merită și puțină zdruncinătură picantă, dar sunt în sosul ăla niște condimente care dau tușa corectă aici, mergi din nou pe mâna mea că n-o să-ți pară rău. o să-l trec în lista de ingrediente la opționale, deși pentru mine e la impuse.
• la 600 gr carne tocată, eu recomand 1 kg de cartofi, mâncarea asta e cu atât mai bună cu cât se menține un echilibru între carne și piure. ai să vezi în pozele de mai jos, straturile sunt aproximativ egale, consider că așa ar trebui să fie ca să te poți bucura cum trebuie de o plăcinta ciobanului – din tine. 
• pentru varianta video, ai link aici.

INGREDIENTE:

• 500-600 gr carne tocată de miel
• 1 morcov mare ras – ochiul mic de la răzătoare
• 1 ceapă mare -2 medii – rase prin ochiul mare de la răzătoare
• 2 căței de usturoi tocați mărunt
• 60-70 gr pastă de roșii
• 150 ml vin roșu sec
• 250 ml supă stock de pui
• 1-1 ½ linguri sos Worchesterhire
• 1 lingură frunze de cimbru tocate
• 1 lingură frunze de rozmarin tocate
• 1 -1 ½ lingurițe harissa (sos picant) – opțional
• 2 linguri ulei/grăsime pasăre
• sare/piper

Piure cartofi

• 800 – 1 kg cartofi
• 50 gr unt
• 50 ml lapte fierbinte
• 50 gr parmezan ras
• 2 gălbenușuri
• sare/piper

Într-o tigaie cu pereții înalți, în care încingi mai întâi 2 linguri cu ulei, călește carnea de miel. Amestecă bine carnea cât să fii sigur că se rumenește uniform. Vreo 10 minute, cam așa. 

Asezonează cu sare și piper.

Pune ceapa rasă (poți s-o toci și la cuțit, promit că rețeta iese la fel de bine și dacă nu-i ceapa dată prin răzătoare), amestecă bine, apoi bune morcovul ras și usturoiul tocat. Amestecă bine în continuare pentru încă vreo 5 minute, la finalul cărora pui sosul Worchesterhire, pasta de tomate, vinul roșu frunzele tocate de cimbru și rozmarin. 

Amestecă mai departe până când scade aproape complet. Abia apoi torni supa stock. Ar trebui să fierbi totul cel puțin 40 de minute, foc moale, până când sosul scade și se îngroașă bine de tot.

N-am uitat de harissa, ceea ce-ți doresc și ție. 

Între timp, încinge cuptorul la 180 de grade. Curăță cartofii, taie-i bucăți egale și pune-i la fiert într-o oală. Când pot fi zdrobiți ușor cu o furculiță, asta înseamnă cel puțin un sfert de oră de stat la fiert, scoate-i într-un bol separat, adaugă untul și laptele fierbinte, jumătate din cantitatea de parmezan, sarea și dă-i în cap până îl ia amețeala. Tocmai ai făcut un super piure căruia îi mai adaugi două găbenușuri. Amesteci bine și te întorci la carne. 

Într-o tavă de copt, de preferat una cam de 2 litri, pui prima oară strat de carne, presari cealaltă jumătate din parmezanul ras, apoi vii cu strat de cartofi. Întine bine cartofii peste carne, ei ar trebui să aibă rol de capac. Deasupra poți pune piper, poți pune și puțină boia dulce pentru culoare sau poți pune din nou puțin parmezan ras. 

Urmează vreo 35-40 de minute apoi la cuptor,  după care eu știu exact ce urmează, dar nu vreau să fac spoiler, te las pe tine să descoperi. Dar ce urmează ar trebui să aibă sigur și niște vin alături, de asta poți fi sigur.