pui jerk, scurt tratat despre mâncarea picantă

Să faci pui jerk e una dintre marile provocări culinare. Aș zice că e și una dintre marile provocări ale vieții, deși aici mai depinde și de cum te raportezi la ceea ce înseamnă mâncare picantă.

Pui jerk e o rețetă jamaicană, cu origini africane, și totul se învârte în jurul a două ingrediente. Ardeiul iute și ienibaharul. Restul sunt derivate, cum e și rețeta aici de față. Problema în cazul ăsta – pentru că vom avem o problemă – este ardeiul iute. Rețetele peste care am dat eu inițial, și care-s în altă limbă decât româna, au între trei și șase ardei iuți. Chiar și mai mulți. Ardei care nu-s întotdeauna curățați de semințe. De altfel, în unele poze de prezentare, carnea era lucrată cu mănuși chirurgicale pe mână. Nu știu ce fumează băieții ăia în Jamaica  de au ajuns la asemenea combinație, dar sigur nu e leuștean uscat.

Nu vreau să vă sperii, evident că fiecare poate pune câți ardei vrea. Poate nici să nu pună, doar că ar fi păcat. Mai mult sau mai puțin picant, marinada asta dă o aromă foarte bună cu restul ingredientelor, ea merită încercată oricum. Doar că ar fi păcat să renunțați la partea esențială, dacă tot ați ajuns până aici.

Știți, ca în mai tot ce se întâmplă pe blogul ăsta, nu e vorba doar de mâncare, e vorba mai ales de experiență. Mulțumesc.

Și încă ceva extrem de important, ce am înțeles eu din puiul jerk e că varianta la cuptor vine ca un compromis. Un compromis bun, eu însumi l-am făcut, dar tot compromis rămâne. Varianta câștigătoare va fi întotdeauna grătarul.

 

INGREDIENTE:

• 6 pulpe de pui, întregi
• sucul de la o jumătate de lime stoarsă cu toți mușchii
• o bucată de juma de deget de ghimbir, tocat și ăsta
• 2-3 fire de ceapă verde, tocate mărunt
• 2 căței de talie mare de usturoi
• o lingură de oțet
• 4 linguri rom brun – a fost prima oară când am cumpărat băutura asta. dacă eu am putut, puteți și voi
• ardei iuți – doi, trei, cinci, șase, puteți să puneți și un vagon de ardei iuți dacă asta vă e dorința în viață. eu am pus 3. și cred că a fost suficient. mai mulți sunt doar pentru ăștia negri în cerul gurii
• o jumătate de ceapă de-asta de te face să plângi ca părinții noștri la filmele indiene
• jumătate linguriță de cimbru uscat
• două linguri sos de soia
• 2 linguri de ulei de măsline
• 1 lingură cu zahăr brun
• o lingură de ienibahar. repet after me: O LIN GU RĂ  DE IE NI BA HAR. nu uitați să-l sfărâmați într-un mojar înainte
• în multe rețete am văzut că se mai pune și scorțișoară. n-am pus, rău n-are ce să facă în toată combinația asta.

Ce urmează e foarte simplu și e posibil să vă schimbe percepția asupra fripturii de pui.

Crestați ușor pulpele.
Toate ingredientele de mai sus, mai puțin pulpele, le puneți în blender, 30 de secunde, o să iasă o pastă aparent suspectă, dar e ce trebuie, cu asta ungeți pulpele și ideal ar fi să le lăsați la marinat peste noapte. Sau măcar vreo 4 ore.

Scoateți pulpele din marinadă și puneți-le într-o tavă. Aia de faceți pizza în ea, de exemplu.

Ăsta e momentul în care o să vreți să vedeți ce-i cu sosul în care ați îmbălsămat carnea. În care o să vă băgați dejtul și apoi o să-l duceți în gură. Moment în care o să muriți. Și o să înviați iar, că mai aveți niște treabă de făcut.
Pe pastă puteți s-o aruncați. Eu am încercat s-o îmblânzesc în tigaie, pe foc, cu niște smântână. Nu merge, nene. Sunt om, am și eu limitele mele. Iuțeala care s-a dus în pulpe e suficientă şi chiar dă un sens rețetei ăsteia. 

Puneți pulpele apoi în tavă la cuptor, 180 de grade, vreo 50 de minute. Nu vă bateți capul cu vin sau apă, poate doar puțin ulei. Oricum pulpele de pui luate din magazin vor lăsa apă ele singure, fără ajutor extern. Fluvii întregi de apă.

V-aș sugera să beți o țuică doar și numai doar înainte.