Aparent, prăjitura bețivilor, cum am numit-o eu, e doar o prăjitură clasică cu vișine, chiar dacă pentru unii poate chiar prăjitura copilăriei. În cazul de față însă lucrurile sunt ceva mai complexe. Evident, nu e nimic nou nici măcar să înlocuiești vișinele proaspete sau congelate cu vișine din sticla cu vișinată. Ceea ce se întâmplă în rețeta de mai jos. E o experiență pe care mulți dintre noi au încercat-o deja în combinația asta, unii încă din copilăria timpurie. Și apropo de începuturile copilăriei. Am rămas surprins zilele astea să aflu câți oameni din jurul meu suprapun vișinele cu alcool cu prima lor beție. Suntem mulți în situația asta, eu nu pot decât să mă bucur, totuși, că am scăpat cu bine. Un pumn zdravăn de vișine îmbibate în alcool, pe la 7-8 ani, nu-i chiar un test ușor, fie chiar și pentru cineva născut în Moldova.
Revenind la numele acestei prăjituri, prăjitura bețivilor, să știți că nu e doar pentru simpla existență a vișinelor din sticlă. A existat un moment în care mi-a bubuit capul de la alcool. Adică imediat după ce am sos tava din cuptor, când prăjitura era fierbinte, iar vișinată potențată la un nivel la care oricât ar încerca, papilele nu mai fac față. Am pus și cam multe, ce-i drept, poate și dintr-un soi de mândrie. Erau vișinele din vișinata mea!
INGREDIENTE:
- 5 ouă
- 150 g zahăr
- ½ linguriță cu bicarbonat
- 50 g făină
- 50 g pesmet
- -250-500 g vișine
Ca să fiu și mai clar, juma de kil de vișine – cântărite cu tot cu sâmburi – la ingredientele din rețeta asta s-ar putea să fie cam mult pentru cei mai sensibili. De-aia am dat limitele astea destul de generoase, între 250 g și 500 g. Ca o comparație, dacă ar fi să mai fac încă o dată prăjitura asta, doar pentru mine, aș pune fără să ezit tot o jumătate de kg. Dacă aș primi vizitatori, aș coborâ până spre 250 g. Acum decideți voi între care cele două limite vă încadrați.
Trecem mai departe.
Scoate sâmburii, apoi lasă-le într-o sită la scurs. Deși e greu, încearcă măcar să te abții de la a tot ciuguli ca o găină din ele. Dar da, știu, e greu.
Cu un mixer – se poate și la mână, dar te chinui, durează ceva – freacă gălbenușurile (doar gălbenușurile) cu zahărul până când se face totul o spumă, iar zahărul nu se mai simte între dinți.
Într-un alt vas bate albușurile până se fac spumă. Trebuie să preciez că or să se facă mult mai repede decât gălbenușurile. (Sugestie, se bat până albușurile se fac o spumă suficient de tare încât dacă întorci bolul ea nu mai cade.)
În vasul cu gălbenușurile se amestecă bicarbonatul, apoi, treptat, aduci spuma de albușuri, încorporezi încet, astfel încât să obții un amestec care să rămână aerat, iar în final urmează pesmetul și făina cernute fin. Pe care, la fel, le încorporezi tot încet.
Poți să pui acum vișinele și să le amesteci cu restul ingredientelor sau le poți așeza la urmă, în tavă.
Compoziția se pune și se întinde într-o tavă pentru cuptor (30×20 cm), în care așezi hârtie de copt, sugestia mea. Sau o ungi cu unt și o tapetezi cu făină. Se lasă în cuptorul încins la 170-175 grade cam 20 de minute.
Încă ceva, dacă nu vrei făină, o poți schimba cu alte 50 g de pesmet.
Asta e tot, puteți să mâncați și juma de tavă deodată, n-o să vă judece nimeni. Poate doar Poliția Rutieră, în caz că sunteți cu mașina.
s-a dus regimul meu !!!