ou benedict, varianta pentru începători

Cred într-unul Oul, tatăl Micului Dejun, făcătorul Omletelor, Frittatelor și a Sfântului Ou Benedict. Oul adevărat, născut, nu făcut și creat în laborator. Amin!

Dragi enoriași, predica de azi se va opri la oul Benedict, acest Sfânt Graal al gastronomiei internaționale, de neatins încă de foarte multă lume în propria bucătărie.

Sunt două lucruri care sperie în rețeta asta, ouăle poșate și sosul olandez. Mai ales sosul. Despre numărul mare de calorii, care sperie și ele, o să vorbim într-un episod viitor. Azi avem doar genul programului romance, dramă e altădată. 

Să știți că la ouă poșate teama e falsă, se fac foarte ușor, nu e nevoie să fi trecut înainte pe la Școala Populară de Artă ca să vă iasă un ou perfect, iar în ceea ce privește sosul olandez, aici să zicem că temerile sunt ceva mai întemeiate, dar asta nu înseamnă că nu există deja cărări mai scurte și bine bătătorite, care ajung în același loc.

Am să le iau pe rând.

Oul poșat

Nu vă pierdeți în zeci de detalii. Că ele există dacă le căutați, dar nu e cazul. Aveți nevoie de o oală în care puneți apă la fiert, să zicem un litru jumate, puneți sare și vreo 4-5 linguri pline cu oțet. Luați un linguroi cu coadă lungă, așteptați să dea apa în clocot, dați apoi focul mic, apa nu trebuie să mai bolborosească, faceți un vârtej viguros în mijlocul oalei cu lingura, iar oul îl turnați foarte, dar foarte încet, și de la nivelul apei, dintr-o ceașcă sau un bol mic. Aici e tot secretul. Nu-l spargeți deasupra apei, sau mai bine zis nu de la distanță. Șmecheria e ca oul să curgă lin în apă. Asta va face ca albușul să nu se împrăștie și oul să arate ca o caracatiță turbată. Și dacă o să arate, aia e, e la fel de bun de mâncat. O să vă iasă data viitoare. O să vă perfecționați și tehnica în timp. La final îl scoateți cu o lingură sau o spumieră și îl puteți lăsa în așteptare puțin pe o hârtie absorbantă. (L.E. Că am uitat esenţialul, oul se ţine la fiert aproximativ 4 minute. Ar tebui, în mod normal, ca după cele 4 minute el încă să mai aibă scurgerea aia ca de lavă. Dar asta ar fi limita de sus. În cazul meu, eu mă opresc undeva pe la 3 minute -3  minute jumate.)

O altă variantă, la fel de bună, ar fi ca oul încă în coajă să fie ținut 10 secunde în apa fierbinte, însă în acest caz e nevoie de o micuță gaură pe care ar trebui să o faceți la baza oului. E ceva mai complicat, dar nu e de speriat nici varianta asta, găsiți aici detalii. 

Sosul olandez

E celebru, e unul dintre sosurile de bază al bucătăriei franceze, așa olandez cum e el, însă varianta celebră, făcut la bain-marie, poate da palpitații unui începător. Există, din fericire, varianta simplă, neverosimil de simplă, așa că n-aveți de ce vă teme. Aveți însă nevoie de un gălbenuș, o lingură de apă, o lingură de zeamă de lămâie, sare, 110 grame de unt topit, fierbinte, un blender de mână și vasul aferent. Eu i-am pus și puțină boia. Sau piper Cayenne. Sau paprika. Sau oricum i-ați spune, e foarte bun. Țineți doar cont că în, în acest caz, culoarea galbenă specifică sosului olandez va devia puțin.

Puneți în vas gălbenușul, apa, zeama de lămâie și sarea. Introduceți blenderul și începeți să turnați fir constant din untul topit, încă fierbinte. În 30 de secunde ar trebui ca sosul să se îngroașe. E simplu de făcut, iar rateurile, din câte înțeleg, sunt legate de temperatura untului. Fie e prea rece, fie prea fierbinte. Pentru și mai multă claritate vă las aici un video.

Cele două preparate, sosul olandez și oul poșat, înseamnă cam 95 la sută din rețetă. Pentru restul mai aveți nevoie de o chiflă, bacon și puțin chives pe deasupra. Am ales să pun și câteva frunze de baby spanac. Ar merge și cu frunze de valeriană foarte bine.

Pentru o dimineață de sâmbătă, în doi, turnulețul ăsta al iubirii e perfecțiunea pentru micul dejun.