Până la rețeta de ciorbă de cocoș, că pentru asta ne-am adunat cu toții aici, să explic puțin ce-i cu traducerea din titlu.

Despre Mircea Groza am mai povestit, el este unul dintre oamenii care fac o treabă excelentă în zona gastronomică autentică, rurală și profundă, și pe care eu tot insist să-l urmăriți.

Luna trecută a postat o rețetă de “zamă die cocoș cu thisăliță”, iar întâmplarea a făcut să am un cocoș prin frigider care-și aștepta destinul. Problema e că rețetele lui sună cam în felul următor:

“Înt-on ciaon cârcălești cu o lingură die oloi ciapă verdie și ai verdie, partia albă și o thipărușe dulce tăietă coscuță”.

E doar o mică mostră din limbajul cu care trebuie să te lupți dacă vrei să duci până la capăt  rețetele sale.

Pentru literatură, Mircea Groza este savuros. Pentru munca în bucătărie, el este o mare provocare. Multe dintre cuvinte le banghești instinctiv, însă regionalismele alea hard-core pot speria. Cu puțin ajutor din partea internetului, cu suprapunerea textului pe pozele din rețetă, ba chiar cu ceva susținere în comentarii din partea autorului, lucrurile se clarifică până la urmă.

Dacă aveți parte de vreun cocoș de țară, vă îndemn să-i urmați rețeta. Am lucrat puțin la traducerea unor regionalisme pentru a va înlesni drumul către rezultatul final. Vă asigur că merită, e o rețetă foarte bună, e o variantă destul de apropiată de o ciorbă țărănească, așa cum o știu eu, însă apar acolo mici detalii care o duc totul la un alt nivel. E o bucurie ce se întâmplă la final.

Lista cuvintelor care e posibil să vă creeze ceva probleme e următoarea:

  • popricaș = papricaș
  • cocioanie = piftie/răcitură
  • grumazu cu cap = cred că e evident, ăsta-i gâtul
  • rânză = pipotă
  • țeler = țelină
  • ai = usturoi (în sfârșit apar și avantajele anilor în care mai completam integrame)
  • thipărușe = ardei gras
  • thiperi = piper
  • cărălabă = gulie
  • curethi = varză (la noi, în Moldova, curechi se spunea la cotorul de varză)
  • oloi = ulei
  • coscuță = cubulețe mici (asta e o interpretare pe care o intuiesc)
  • coadile = cozi
  • tomaji = tăiței
  • uălucă = oală
  • thisălița = borș
ciorbă-de-cocoș-mircea-groza

Rețeta începe astfel:

” – Ai pus dietilindi carnia pântu popricaș. Din ci-o rămas fă o zupă. Pui spatile cu curu, ariptile, grumazu cu cap cu tăt, poț punie și rânza și inima, pui și labile, nieapărat punie și labile! Din ce ț-am spus amu ai putiea face și cocioanie! Tare bunie cocioanie ies din cocoș! Mai pui oareșce carnie din thiept ș-apoi să vez tu cocioanie! Sui muierea-n pod cu pruncii, iei scara și mânci sângur! Hi, hi, hi…”

Restul rețeței aici.

Și o să fi sincer cu voi. Am făcut postarea asta în primul rând pentru că ciorba asta de cocoș e foarte bună. E extraordinar de bună. Pentru că vreau să ajungeți și la Mircea Groza. Dar și pentru că voiam să mă dau mare. Și, desigur, și pentru că voiam să-mi anunț revenirea pe blog. Tare mi-a fost dor să scriu aici.

Cum ar spune autorul, “S-aveț sânătatie și bucurii! Dumniezo Vă-mbucure!”

ciorbă-de-cocoș-mircea-groza
Share

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ