Am făcut zilele trecute ciorbă cu coajă de pepene și am avut fix aceeași dilemă pe care o ai și tu acum, în timp ce citești asta. De ce ar face cineva ciorbă cu coajă de pepene? Păi câteva motive ar cam fi pentru care să faci ciorbă cu coajă de pepene. Mai exact, ciorbă cu coajă de pepene verde, în cazul de față.
Am să le iau pe rând, pe ele, pe motive, dar am să încep cu un exercițiu de sinceritate.
Nu vreau să te păcălesc, nu vreau să-ți vând gogoși, nici măcar borș, adevărul e că de fapt rețeta asta e în realitate o bestială ciorbă de legume. În primul rând, înainte de orice. Unde coaja de pepene e mai degrabă elementul inedit și binevenit aici, dar nu element dominant. Deși ai să vezi mai jos că la gramaj chiar am insistat.
Așdar, nu te aștepta la arome subtile, la gusturi nebănuite, e pur și simplu o ciorbă de legume foarte bună.
Păi și atunci, care-i faza? De ce totuși ciorbă cu coajă de pepene?
Cum spuneam, am să le iau pe rând.
Am găsit rețeta asta într-o carte veche cu rețete. La finalul articolui găsești un video în care am arătat și despre ce carte e vorba. M-a intrigat atât de tare încât am decis că vreau s-o fac. Problema e că în cartea aia lista cu ingrediente e extrem de mică.
Coajă de pepene, ceapă morcov, smântână, niște frunze pentru aroma finală și cam atât. Inițial am zis că simplitatea ciorbei ăsteia îi dă de fapt adevărata valoare. Și am făcut-o exact ca în carte, minimalist, visând la revelația pepenelui din ciorbă. Care însă n-a venit. Așa că am făcut-o din nou, cum m-a dus pe mine capul. Dar fără să mă abat totuși foarte mult de la varianta originală. I-am mai pus niște ardei gras, i-am pus și câteva rădăcionoase în plus, i-am pus și doi cartofi de consistență, eu zic că am făcut ce trebuie. Doar că e cum ziceam mai sus. Dacă te aștepți la niște zguduială pe limbă de la coaja de pepene, cred că e mai corect de pe acum să-ți spun că n-o vei avea.
Dar chiar și așa, ingredientul ăla, coaja de pepene, contează. Fă cum zic eu mai jos și ai să înțelegi despre ce e vorba.
A, și încă ceva. Rețeta originală folosește corcodușe pentru acrit. Ceea ce exact asta am făcut și eu. Merge și cu borș, dar merge mai bine cu niște corcodușe. Le găsești prin piețe de pe la final de mai până binișor spre final de iunie. Și uneori chiar început de iulie.
INGREDIENTE:
(pentru 2.5 litri apă)
- 200-300 g pastă de corcodușe (ai nevoie de aproximativ 1 kg de corcodușe verzi, am povestit într-un video despre asta, detaliat, aici)
- 700 g coajă de pepene verde (cantitate cântărită după ce am curățat coaja, asta e cantitatea efectivă folosită de mine în ciorbă. pentru tot ce urmează mai jos e cantitatea brută, înainte de curățare)
- 200 g ceapă
- 180 g morcov
- 100 g țelină
- 100 g păstârnac
- 200 g ardei gras roșu (e important să fie roșu, ăsta pe lângă morcov îți va da o culoare bună în ciorba aia)
- 200 g cartofi
- leuștean tocat
- sare
- piper
- 2 linguri cu ulei
Înainte de orice, primul lucru pe care îl faci e să fierbi corcodușele din care să storci pasta pentru ciorbă. La ingrediente am pus acolo link care o să te ducă fix către articolul de unde o să înveți cum să faci pastă de corcodușe. Dacă totuși ești leneș (cum și eu sunt, deci e ok, sunt ultimul om care o să te judece) și nu ai chef să te tot fâțâi pe aici printre linkuri, îți zic pe scurt cum să faci asta. Adică pasta de corcodușe.
Pui apă la fiert în oală mare, apoi torni kilul de corcodușe, lași să fiarbă din nou, dai focul mic și mai aștepți câteva minute. 3-4, cam așa. Când corcodușele s-au crăpat în apa fiartă, le scoți într-o sită deasă, de-aia de cernut făina, și le storci cu o lingură de lemn. Sau spatulă. Dacă-s corcodușe mari, merge spatulă. Dacă-s mai tinerele, o să ai nevoie de lingură de lemn și ceva forță. Nu le pui pe toate deodată în sită, le iei treptat. Câte un sfert, apoi încă un sfert și tot așa.
În funcție de cât de mari sunt corcodușele, o să-ți iasă undeva între 300 și 500 g de pastă acră de corcodușe. Pentru ciorba asta, la cantitatea recomandată de mine mai jos, eu zic că 300 g ajung. Poți pune pentru început chiar 200 g și vezi tu apoi dacă mai trebuie. Dar acreala, să fiu sincer, e cam tot șpilul acestei ciorbe.
După ce ai rezolvat chestiunea corcodușelor, ocupă-te de pepene. Taie câteva felii, elimină complet miezul roșu, elimină și coaja verde cu un peeler, apoi taie coaja în cuburi mici/zaruri.
La aproximativ aceeași dimensiune taie și restul legumelor. După ce le cureți înainte, evident.
Pune la încălzit 2.5 litri cu apă.
Într-o altă oală pentru ciorbă pune uleiul la foc mediu și călește mai întâi ceapa și apoi rădăcionasele. Operațiunea asta ar trebui să nu dureaze mai puțin de un minut, dar n-aș duce-o mai departe de două minute. Pentru fiecare rând de legume care intră aici.
După ceapă și rădăcinoase pune ardeiul gras. Apoi pui cartofii. Pune sare și piper. Amestecă bine și toarnă apa fierbinte peste legumele din oală.
Din momentul în care începe din nou să fiarbă, dă focul mic și mai lasă totul la fiert cel puțin 10 minute. Depinde cât au stat la călit, depinde cât de tari le vrei. S-ar putea să ajungă pentru tine astea 10 minute. Tu de aici ia și gustă și decizi singur cât le lași să fiarbă. Ideal ar fi să mergi spre pre 15 minute, cam așa.
Când decizi că-s suficient de fierte legumele, toarnă în oală pasta de corcodușe. Încă un minut, cel mult două. Cam atât mai lași totul la fiert. Timp în care mai dregi de sare și piper, după gust.
Oprești focul, pui o mână plină de leuștean tocat, proaspăt, și aproape asta e tot. Că mai ai următoarele două opțiuni.
Prima, poți pune niște smântână. În varianta fierbinte, ciorba asta cere niște smântână.
A doua, dar asta e la opționale și e doar pentru curajoși, când oprești focul și pui leușteanul, mai bagă, tată, și niște miez roșu de pepene tocat mărunt, cubulețe. Tot n-o să-ți dea gustul de la ciorbă peste cap. Dar în primul rând o să-ți dea o culoare frumoasă în farfurie. Iar în al doilea rând, și asta mi se pare mai important, o să te convingi singur cât e de relevant gustul de pepene într-o ciorbă. Eu zic că o să ai mici surprize.
E o ciorbă de vară, merge foarte bine fierbinte, cum la fel de bine merge și rece, abia scoasă de la frigider. Cu mămăligă la fel de rece. Cu orice ar fi, dar dacă nu pui și a doua strachină înseamnă că drumul tău a început din curiozitate și tot la curiozitate s-a și oprit. Dar eu zic că sunt mari șanse să treci la nivelul următor. Adică să desparți două străchini cu de ciorbă cu un păhărel de țuică. Sănătate!
Dar daca e lipsa acuta de corcoduse? Putem sa le inlocuim cu zeama de lamaie?
Se poate sigur, eu am pus corcodușe în primul rând pentru că așa e rețeta originală, dar și pentru că încerc să promovez cât pot eu modalitatea asta de a acri ciorbele. Care e bestială, dar încă puțin cunoscută. Sau mai degrabă puțin folosită. Revenind, lămâia e foarte ok în ciorba de legume, nu știu însă care-i cantitatea la o ciorbă de 2,5 litri, însă aș lua-o tot treptat, după gust.