bioloi – un ulei presat la rece, făcut cu ce-o dat ‘mniezo

Articolul ăsta, despre Bioloi, care e un ulei presat la rece, ar fi trebuit să apară în urmă cu mai bine de un an. Primisem un mesaj pe pagina de la blog de la cineva care mă ruga să testez un ulei de floarea soarelui presat la rece. Atât.

Mesajul avea pe scurt și povestea din spatele uleiului. Doi corporatiști, soț și soție, care au vrut să schimbe puțin lumea, și-au cumpărat un teren la capătul ei și s-au apucat de agricultură. Bio. Zero experiență, sută la sută visuri.

Am simțit că merită să fac mai mult decât o simplă testare de produs, așa că am mers mai departe. Ne-am întâlnit pentru un interviu în care încercam să aflu povestea întreagă. Însă pentru că uneori se mai întâmplă și nenorociri în viață, pentru că uneori ne mai și facem singuri nenorocirile, am reușit să pierd tot interviul. Definitiv.

Am lăsat o vreme ca timpul să treacă și să am din nou curaj de a ne putea vedea. Acum, la mai bine de un an distanță, mă gândesc că poate e mai bine așa. Bioloi a ajuns deja la a treia recoltă și, pe lângă un ulei presat la rece de floarea soarelui, au mai apărut două variante, de cânepă și scaieți. Sau armurariu, cum îi spune lui științific, dar parcă tot ulei de scaieți îmi sună mai bine.

Oamenii ăștia promit ceva pentru care eu nu pot pune mâna în foc. Și anume produse cu adevărat bio. Nu am fost acolo, nu știu ce se întâmplă pe plantația lor, însă am două repere concrete în care cred și care mă fac scriu articolul ăsta cu toată convingerea. Am gustat din uleiurile lor, uleiuri care sunt certificate ca produse ecologice în urma unor controale repetate făcute de către autorități. Evident, pentru unii mai sceptici, poate că lucrurile astea nu înseamnă nimic. Dar tocmai de-aia fac precizările astea în mod apăsat, este inițiativa mea de a scrie despre ei, o fac din convingere, și mai precizez că tot ce am primit din partea lor este doar rugămintea de a ne întâlni pentru a mi se oferi o sticlă cu ulei. Ceea ce, v-ați prins, s-a și întâmplat. Asta a fost tot. Însă am primit un ulei care pe mine m-a dat pe spate. Iar povestea lui, cred eu, merită spusă.

Am întrebat-o pe Oana Irimescu, cea care mi-a scris și cu care ne-am întâlnit să stăm de vorbă, de ce crede ea că un ulei atât de bun este atât de puțin cunoscut.

”Pentru ca ne încăpățânăm să nu luăm credit de la bancă, sau alte surse de finantare. Dar asta te face să te simți ca în lesa din coteț. Te poți învârti cât te lasă lanțul. Însă chiar și așa, parcă tot nu m-aș lăsa.”

Prima recoltă a fost în toamna lui 2016, primul ulei a văzut presa în octombrie, iar pe piață, Bioloi a apărut în 2017. După ce au reușit, cu greu, toate etapele cu certificarea. E un proces foarte complicat ăsta. Și se reia în fiecare an, la fiecare însămânțare.

”Am plecat la drum pentru că am găsit terenul ăla, un teren virgin, pe care nu-l mai cultivase nimeni, exact într-un moment când l-am putut cumpăra. Și am zis, mă, de ce să fac ce face toată lumea, ar fi fost păcat să ne apucăm noi să băgăm chimicale în el.  În mod normal, la agricultura convențională, sămânța e stropită, prima etapă de chimizare e înainte de plantare. Nu-ți mai zic prin câte etape de chimizare trece după ce o plantează. Asta, într-adevăr, le mărește recolta, îi ferește de orice. Ce se întâmplă însă la noi este expus oricărui risc. Oricând cultura poate fi lovită de o boală. Pentru că noi nu folosim absolut nimic. Am reușit până acum să făcem agricultură fără chiar și substanțele care sunt permise în agricultura bio. Pentru că există o listă cu astfel de substanțe permise. Noi nu punem nimic. Și, surpriză, nu am pățit nimic până acum. Ne-au atacat ciori, ne-a atacat grindină, dar n-am avut până acum probleme cărora să nu știm să le dăm de cap cu chestii naturale. De exemplu, sunt boli care se pot tratat cu macerate din urzică. Sau din usturoi. Sau din mac. Le tratează blând. Dar nici măcar de astea n-am avut nevoie. Se pune sămânța, o vede soarele, o udă ploaia, iar noi o recoltăm.”

Probabil că și voi, la fel ca și mine, aveți semnele voastre de întrebare. Oana mi-a recunoscut că asta e o reacție firească, cu care s-a obișnuit.  

”Se simte permanent scepticismul, e o chestie tot românească. E teama aia a românului păcălit. Pentru că în România s-a abuzat foarte mult de termenul ăsta bio. Toată lumea este bio. Și foarte mulți sunt 100% naturali. Un cuvânt pe care poți să-l folosești pe ce si cand vrei tu. Dar însemnul ăla oficial cu frunza, plus codul de dedesubt, pe astea nu le poți pune decât legal. Ele sunt singurele însemne pe care te poți baza că ăla e un produs organic, bio sau eco. Ce vezi și pe sticla mea, adică steagul ăla verde cu frunza asta făcută din steluțe, iar dedesubt codul care este dat de către certificatorul meu. Etapa asta, de certificare, e făcută de un SRL, acreditat de Ministerul Agriculturii, o firmă care vine și te controlează, la propriu, vine pe câmp, verifică solul, îl trimite la analiză, verifică semințele, câteodată și produsul finit, ei sunt cei care oferă acest cod de certificare. În orice moment tu poți să intri pe site-ul Ministerului Agriculturii și să găsești numele meu, ca și producător certificat eco. Iar în spatele acestei certificări de pe etichetă sunt, simplu, foarte multe controale.”

(Dacă vreți să știți în detaliu cum se recunoaște un produs alimentar ecologic, vă recomand articolul de aici.)

Am mai vrut să știu de la Oana cum poate fi cumpărat uleiul ăsta. Recunosc, după ce am pierdut primul interviu, am vrut să scriu strict despre produs. Însă până că și mie mi-a fost puțin dificil atunci să mă prind cum pot ajunge la el.

”Noi nu suntem foarte prezenți în magazine ale căror disconunt-uri nu ni le permitem. Adică unii dintre ei vor un discount care pe mine mă scoate sub costul de producție. Și nu vorbesc de profit aici. Eu vorbesc să ies măcar 0 pe 0. Să nu vin cu bani de acasă. Nu ne permitem distribuție, facem singuri asta, ne ducem singuri în magazine cu mașina, cu metroul, cu ce putem, în funcție de cantitate, dar faptul că am refuzat să facem sub diverse forme împrumturi, ne ține oarecum pe loc, pe partea de promovare. Ne ducem foarte mult spre ateliere de gătit, piețe locale și evenimente cu produse sănătoase, ne-am împrietenit cu unii bloggeri care fac educație alimentară si au tot felul de ateliere cu copii, astfel că suntem și acolo prezenți.

Cei care vor, ne pot trimite mesaj din secțiunea de contact a site-ului nostru bioloi.ro, sau ne pot găsi  în București la KiLife, Real Foods, în curând și la Băcănia Veche. În Brașov ne are Băcănia Magică, iar în Cluj Băcania Bun. Vrem ca în 2019 să ajungem în Timișoara și Constanța. Iar în online suntem ușor de găsit la goveggie.ro, realfoods.ro, pravaliamica.ro, nosugarshop.ro , si eldorplant.ro.
Mergem pe principiul partenerilor puțini dar de încredere. Oricum avem producții mici și nu procesăm decât semințele noastre, de aici și gama micuță pentru moment. Nu știm ce ne rezervă viitorul însă rămânem ambițioși.”

Cam asta e povestea, mai jos sunt cele trei uleiuri care se găsesc acum sub marca Bioloi.

Ulei de floarea soarelui presat la rece.

Ăsta e desăvârșit. Simți din plin gustul de floarea soarelui, poți da niște arome nesperate în mâncare cu el. L-am încercat pe un păstrăv la cuptor, am lins toată zeama lăsată în urma peștelui. Nu l-aș folosi în schimb la prăjeală, în mod normal el n-ar trebui să ducă mai mult de 180 de grade, varianta cuptor, light, cred că e cea mai potrivită. Plus salate. Cu mențiunea că e un ulei cu gust puternic. E gust zdravăn de plantă, profund, tocmai de-aia unora s-ar putea chiar să le displacă. În cazul ăsta, dacă tot aveți sticla în casă, faceți o combinație între ulei presat la rece și ulei de măsline.

Ulei de cânepă presat la rece.

Ăsta e recomandat în salate sau pe stomacul gol. Însă doar crud. Cercetătorii britanici sau germani, posibil chiar cei finlandezi, spun că e un bun și foarte puternic detoxifiant. Nici nu ar trebui depășit cam 5-6 linguri pe zi. În plus, are cea mai echilibrată balanță între omega 3 și 6.

Ulei de scaieți presat la rece. Adică armurariu.
Ăsta are o poveste foarte interesantă. Spusă tot de Oana.

”Armurariu este un scaiete. Este scaietele ăla de Bărăgan, cel mai ordinar scaiete. Întotdeauna în agricultura bio și, în general, în agricultură, e mult mai avantajos să faci o rotație a culturilor. Nu plantezi 3 ani la rând aceeași floarea soarelui pe teren. E mai expusă la boli, terenului i se iau foarte mulți nutrienți. Teoretic, armurariul ăsta e un foarte bun azotor, planta în sine, aduce aport de azot în teren. Noi pentru că nu folosim îngrășămintele clasice, ne trebuie, prin rotația culturilor, să ne îngrășăm terenul cu o plantă. Și noi, inițial, armurariul l-am pus tocmai ca să îngrășăm terenul respectiv. Dar pe parcursul informării noastre, am descoperit că e și un foarte bun detoxifiant, chiar e un ulei cu niște proprietăți deosebite. E un ulei foarte light.”