Beignets à la Chef, adică, simplu, gogoși

Beignets sunt niște gogoși franțuzești, făcute celebre de niște americani din New Orleans. Cine a văzut filmul Chef, le știe foarte bine. Momentul ăla în care Jon Favreau îl ia pe fii-su de o aripă și-l duce să crăpe în ei beignets chiar de la mă-sa de acasă, Cafe du Monde se cheamă locul, e fix genul ăla de fază dintr-un film care te lasă cu pauză în telecomandă și o dilemă devastatoare. Și acuma eu ce fac? De unde iau eu beignets?

Filmul Chef are acum o continuare, un serial pe Netflix, The Chef Show, în care ăia o iau iar de la capăt cu beignets. Mimează chiar și un început de rețetă, insistă să ne și arate cum se prepară ea, însă n-aș folosi chiar filmul ăsta drept sursă de inspirație pentru beignets. Oricum, efectul e același. Gogoșile alea sunt irezistibile. Doar simpla lor imagine.
Dar stați să vedeți cum or să fie când o să le scoateți la voi în castron, că nu-s așa greu de făcut.

Ingrediente:

• 375-400 g făină, tip 550
• 180 ml apă călduță
• 7 g drojdie uscată
• 1 ou
• 60 ml lapte
• 1 linguriță extract de vanilie sau 1 plic de zahăr vanilat Burbon (găsiți aici cum se poate face extractul de vanilie)
• 65 g zahăr
• sare
• 45 g unt topit

• ulei de floarea soarelui, pentru prăjit (eu am folosit o sticlă de 1 L)
• zahăr pudră pentru decor (și chiar un gust mai bun)

Mod de preparare:

Apa călduță se amestecă împreună cu drojdia în bolul mixerului (evident, nu se mixează, doar se folosește o spatulă pentru asta)  și se lasă până se dizolvă, timp de vreo 5 minute.

Se bate oul cu laptele, extractul de vanilie sau zahărul vanilat, zahărul și sarea, dar se bat ușor, nu trebuie să dați în ele ca-n tobă. Iar toate astea se adaugă peste apa cu drojdie.

Amestecați peste ele primele vreo 200 g făină și mixați cu cârligul pentru aluat timp de 2 minute.   

Adăugați untul topit și mixați până când încorporați untul. Va fi încă destul de lichid, dar nu vă îngrijorați, e ok așa. Tocmai de-aia se adaugă apoi și restul de făină, până la 375 g, și se mixează până se obține un aluat moale și neted.

Aluatul se scoate pe blatul presărat cu multă făină (se scoate mai greu cu mâna, atât e de moale, aici e foarte bună o racletă sau spatula de silicon) și se frământă, la mână, 1-2 minute. Se pune apoi într-un bol uns cu ulei și se rotește ușor în așa fel încât aluatul să fie la rândul lui uns cu ulei pe toate părțile.

Se lasă la dospit, acoperit cu un prosop, pentru 2 ore. Foarte important, după ce se dă prosopul jos, aerul din aluat trebuie scos. Eu i-am dat niște pumni în cap aluatului, dar cu toată dragostea, așa, cu multă iubire. Adică doar cât să iasă aerul din el, nu trebuie să-l umpleți de vânătăi.

Aluatul se întinde apoi cu un sucitor, pe blatul tapetat din nou generos cu făină, într-o foaie de vreo 6 mm grosime. Da, recunosc, am măsurat cu rigla.

Apoi aluatul se taie în pătrate sau dreptunghiuri, cu latură de 4-5 cm, ăsta ar trebui să fie reperul.

Un cuțit bine ascuțit sau cutter de pizza sunt foarte bune pentru tăiere.

Marginile care vor rămâne de aici se strâng într-un aluat nou și se repetă operațiunea.

Se mai lasă aluatul să respire vreo 10 minute, apoi se pune la prăjit.

Uleiul ar trebui să aibă undeva pe la 180-190 de grade. Se poate și mai mult, uleiul de floarea soarelui are punctul de ardere parcă la 227 grade, dar nu recomand o valoare mai mare, pur și simplu riscați să ardeți gogoșile, păcat de munca voastră.

Cum nu toată lumea are termometru, pot să vă spun că o flacără a aragazului cel mult medie ar trebui să fie suficientă pentru a nu trece de cele 190 de grade. Dar o să dureze cel puțin vreo 10 minute până se va încinge uleiul.

Apropo, recomand un tuci și recomand ca la fiecare rând de prăjire să nu fie mai mult de 4-6 gogoși în oală deodată.

Mai recomand să fie servite calde, cu zahăr pudră din abundență, dacă vă lasă medicul nutriționist, deși el nu trebuie să știe chiar tot ce faceți voi în bucătărie.