porumb la cuptor, varianta mexicană, cu chili și maio

E un act de curaj doar și să pui porumb la cuptor. Adică să-l faci altfel decât variantele lui clasice. Eu vin din Moldova unde am crescut cu porumb. În porumb. Am dormit pe porumb. Știți cum se doarme pe porumb? Groaznic! M-am jucat cu porumb, am muncit pentru porumb, m-am hrănit cu porumb și am suferit și eu pe lângă ai mei în anii în care doar Dumnezeu și INMH-ul le mai puteau salva recolta cu o ploaie oricât de mică. Am crescut într-un cult al porumbului. 

Și nu că vreau să mă dau mare acum cu iubirea și respectul pentru ceea ce, de fapt, acolo se numea păpușoi, vreau doar să vă zic că nu mi-a fost tocmai ușor să mă abat de la calea profund bătătorită a porumbului gătit strămoșește. Adică porumb fiert sau pe grătar, cu sare și atât.  

Am găsit însă varianta asta mexicană de porumb la cuptor cu de toate, și să mă ierte bunii și străbunii mei, dar e o alternativă foarte bună. Doar că e nevoie de puțin curaj pentru ea. Că-ți trebuie niște curaj să pui maioneză pe porumbul pe care toată viața tu ai turnat doar sare. 

Ăia în Mexic, într-adevăr, au un porumb puțin diferit de al nostru, dar pentru noi ăsta-i ultimul bai, că nici porumbul nostru de acum nu e ca și cum ar mai avea vreo legătură cu ăla pe care îl culegeam noi pe vremuri din grădină de la tataia și mamaia.

Ingrediente:

• • • porumb – vreo 4, cât să încapă pe grătarul din cuptor, dar să fie  acoperiți de frunze
    • maioneză/ alternativa la maioneză ar fi niște unt pus pe porumbul fierbinte
    • chili/pudră de chili, după gust, dar nu aș insista cu iuțeala, gustul porumbului e cel care ar trebui să fie aici dominant, nu iuțeala
    • parmezan ras (sau cotija, dacă vreți varianta originală mexicană, dacă și faceți rost de așa ceva, da’ dacă faceți, să-mi ziceți și mie de unde, că-s curios cum e)
    • usturoi tocat mărunt, sau chiar dat prin răzătoare, aș recomanda cel mult un cățel de usturoi pentru fiecare știulete
    • coriandru/pătrunjel
    • lime
    • sare

Pe porumb l-am ascuns în cuptorul deja încins la 180 de grade. Vreo 40-45 de minute. Dar cum ziceam mai sus, cu tot cu frunze, nici nu m-am atins de ele. Le-am dat jos abia după ce am scos obuzele din cuptor. Apropo, dacă n-au frunzele, ca alternativă se pot înveli și în staniol. 

La final, cât încă e cald, fiecare știulete se dă cu sare, se unge cu maioneză (sau unt), presari apoi chili, pui usturoi pe ici, pe colo, parmezan, coriandru sau pătrunjel (nu te uita că în pozele mele sunt frunze de pătrunjel, asta e pentru că doar atât am avut eu acum, dar varianta cu coriandru va fi întotdeauna câștigătoare), iar în final storci puțin lime, doar câteva picături. Dacă-i mai mult de câteva picături se cam duce vraja, e un echilibru foarte mișto între toate aromele alea, iar lime-ul potențează perfect dacă e pus cât trebuie. Și cam trebuie.

Recomand un vin alb și rece după tot prăpădul ăsta. Pentru glorie deplină.