Cam asta e ordinea firească a unui tocător, îl iei, îl cureți frumos de scame, îi pui costum și de aici începe dansul.

Spune-mi cum arată tocătorul tău ca să-ți spun cât de mult iubești ceea ce faci în bucătărie! Cred foarte tare în relația personală cu tocătorul de lucru, poate chiar mai mult decât în aia cu cuțitul.

După 33 de tocătoare strânse în ultimii ani, cele mai multe pentru poze, desigur (Later edit – s-au strâns aproape 60 între timp), am ajuns la concluzia că obiectele astea sunt niște ființe mai sensibile decât ne putem noi imagina. Și care merită o atenție mai specială. Nu știu câtă lume a văzut  un tocător care se curbează de la apă, e lăsat la uscat, iar după o perioadă își revine singur la forma inițială. În plus, din lumea obiectelor de care ne folosim în bucătărie, tocătorul e poate cel mai bun prieten pe care îl avem. Pentru că el vede tot, nimeni nu va ști vreodată mai bine ca un tocător cât de bun ești cu adevărat în bucătărie. 

tocator-curatare-ingrijire-dezinfectare

Când un tocător nou ajunge pe mâinile mele, înainte de a-l trimite sub cuțit, trebuie să meargă mai întâi la detoxifiere și spa.

Varianta folosită e cea combinată dintre un ulei mineral și ceară de albine. Nu știu dacă e cea mai bună, dar sigur e printre cele mai bune opțiuni cu care poți proteja un tocător.

Am găsit ceară în piață la Obor la o doamnă care vindea produse apicole, am dat 7 lei pe o bucată de 90 de grame.

Am cântărit 120 ml ulei cu 30 g ceară de albine.

Împreună se pun într-un vas metalic care poate fi așezat pe oală cu apă (fără ca apa să atingă vasul) pe foc mic. Celebrul bain-marie, procedeul e simplu. Pe măsură ce apa se încălzește, uleiul se va încălzi și el de la aburi, iar ceara din vas se va topi.

Am luat vasul de pe oala cu apă, l-am lăsat deoparte 2-3 minute și am turnat tot conținutul într-un borcan. Durează câteva ore până când amestecul ăsta se va întări și va forma o pastă. Are consistența unei creme de mâini.

Când amestecul s-a întârit se poate lua din el cu o linguriță. Am pus pe hârtie absorbantă cu care am întins pe toată suprafața tocătorului.

Am lăsat să se odihnească așa timp de cel puțin 30 de minute, apoi am șters bine de tot cu hârtie absorbantă  excesul de pastă de la suprafață.

Spre deosebire de aplicarea unui ulei mineral simplu care este absorbit de lemnul tocătorului, amestecul cu ceară de albine rămâne la suprafață, închide perfect porii lemnului și împiedică astfel umezeala sau bacteriile să pătrundă în lemn. Aici e tot secretul. 

Cu o zi înainte de a-i aplica acest strat protector care include ceara, poți să-i mai dai un strat simplu doar cu uleiul mineral.

Asta e tot, deocamdată, tocătorul poate fi trimis la luptă. După care vine greul. 

Am să vă spun care sunt concluziile mele, după niște ani de folosit tocătoare, timp în care am și încercat să le înțeleg.

tocator-curatare-ingrijire-dezinfectare

  • Pentru curățare, după folosirea zilnică a tocătoarelor e bine să folosești apă caldă, dar nu excesiv de fierbinte. Dacă pe tocător s-a scurs sânge sau multă grăsime, eu folosesc partea abrazivă a unui burete obișnuit. Tot sub jet de apă caldă. Exclus ca tocătorul să fie lăsat în apă.
  • Dacă simți că e musai și decizi să folosești detergent, măcar folosește foarte puțin, iar apoi clătește bine de tot cu apă. Dar eu nu recomand, se poate și fără detergent. 
  • Pentru îndepărtarea mirosurilor, eu stropesc tocătorul cu oțet (de vin alb), pote fi folosit un pulverizator sau pur și simplu o hârtie absorbantă îmbibată cu oțet, îl las așa peste noapte și îl șterg cu o cârpă curată a doua zi.
  • Ulei de măsline, ulei mineral sau orice alt ulei vegetal, asta e o altă discuție care aprinde foarte des spiritele pe internet. Există suficiente dovezi care arată că un ulei obișnuit, fie el și de măsline, poate lăsa un miros neplăcut, de rânced. Și există în magazine ulei mineral special pentru tocătoare. Pentru mine situația e limpede, eu folosesc acum exclusiv ulei mineral. Știu, bunicii noștri nu aveau ulei mineral, dar să vă zic sincer, n-aveau nici ulei de măsline, decât mult prea rar și oricum nu-l aruncau ei pe tocător.
  • Când bagi un tocător sub apă, spală-l obligatoriu pe ambele părți. În mod normal, asta ar trebui să evite ca în timp să se facă bărcuță.
  • Când tocătorul alunecă pe blat sau are un mic joc (ambele situații pot fi enervante) eu pun întotdeauna între ele un prosop de bucătărie pe care îl umezesc înainte. E prosopul meu de lucru și care îmi face viața mai ușoară. E suficient să fie doar puțin umezit, va face o priză perfectă între tocător și blat.
  • Întotdeauna am trei tocătoare de lucru. Un tocător exclusiv pentru pește, unul pentru legume și unul pentru carne și legume. Dacă vreau să fac pui cu legume, nu am o problemă să tai legumele pe același tocător cu puiul. Mi s-ar părea stupid să le schimb. Dacă însă vreau să fac doar o salată, îl folosesc doar pe cel de legume. E simplu.
  • Curăț cam o dată pe lună tocătorul pe care tai carne. Adică presar un strat de sare grunjoasă sau bicarbonat de sodiu, frec bine cu o lămâie până își lasă toată zeama pe acolo, rad bine totul cu un cuțit, e ca atunci când dai arsura jos de pe șoricul proaspăt pârlit, îl spăl bine, îl șterg și îl pun la uscat afară, dacă e cald, pentru cel puțin o zi. Apoi aplic din nou un tratament cu ulei mineral și ceară de albine.
  • Dacă nu ai ulei mineral și nu vreți să îți bați capul cu asta, cel mai bun ulei vegetal folosit ca protecție a unui tocător se pare că e uleiul de cocos. Nu are un conținut mare de grăsimi saturate, așa că nici nu râncezește repede.

tocator-curatare-ingrijire-dezinfectare

Articol din campania Selgros Caută Pasiunea.

Share

9 COMENTARII

  1. Bună,
    Mi-a plăcut mult articolul tău despre tocător şi am să folosesc şi eu reţeta ta de protecţie “120ml ulei cu 30g ceară de albine”. Mulţumesc
    Te urmăresc şi îmi place 😉

  2. Așa, ca sa știi: ai primul blog culinar din univers care e chiar folositor oamenilor obișnuiți, care nu sunt pasionați de gastronomie, mănâncă mult și prost, însă se lovesc de probleme de genul ăsta zilnic, că doar zilnic trebuie să gătească/mănânce. Mai sunt și mame care gătesc pentru că trebuie să gătească, dar care într-o lume perfectă ar avea un Muntele la ele acasă și l-ar păstra în cămară sau unde îi place lui mai mult. Ba chiar l-ar unge o dată pe lună cu ceară de albine și ulei mineral. Parol.

    • Așa, ca să știi și tu, mesajul tău mi-a mers la suflet, ceea ce e foarte bine, a trebuit să-mi fac blog ca să aflu că am suflet. Iată în ce hal am ajuns. 🙂

  3. Salut, foarte instructiv articolul, felicitări!.

    Te rog spune-mi de unde cumperi uleiul mineral pentru lemn, eu nu am găsit, sau poate nu am cautat în locul potrivit.

    Nu sunt din Bucuresti, o rețea de magazine(ex Selgros raionul cu …) sau un site de unde sa pot cumpăra ar fi preferabil.

    Mulțumesc,

    • Salut, Bogdan. E ok uleiul ăla, cu condiția să nu fie ulei luat de la magazinele unde sunt produse pentru pictură. Am luat eu și am vrut să asezonez o oală de fontă și n-a fost bine. 🙂

  4. Tocmai cautam cu ce sa imi dau cârpatoarele (ca asa se zice pe la noi) de lemn ca s-au cam deteriorat. Am niste ulei de tung cu care mi-am dat blatul de bucatarie de stejar. O sa inerc combinatia cu ceara de albine. Multam’ si numai de bine!

LĂSAȚI UN MESAJ