Era timpul să vină și rețeta cu carne de miel pe blog. O ruladă din pulpă de miel, mai exact, pentru că merităm. Și pentru că tot e sezonul.
Dar să vă spun ceva mai întâi. M-a durut sufletul când am făcut zilele trecute rețeta asta, din simplul motiv că eram singur în casă. O jale cum n-am mai trăit de multă vreme. Păi asta-i fix mâncarea aia pe care o scoți din cuptor, întinzi fața de masă aia bună, scoți tacâmurile pentru musafiri și paharele cu picior înalt, scoți tirbușonul, torni un vin bun și te lungești la vorbă cu oameni dragi lângă tine. Așa, în singurătate, să n-aibă cine să te bată și pe tine pe umăr, parcă m-a întristat puțin. Dar voi tocmai ați fost deja avertizați, să nu faceți ca mine.
Și apropo de vin, rețeta asta am făcut-o ca răspuns la provocarea lansată de prietenii mei de la Beciul Domnesc. (După cei de burgeri cu somon de zilele trecute.) O asociere culinară între Merlot – demisec și un preparat de sezon.
Previzibil cum sunt, am ales calea cea ușoară. Dar sigură. Cea mai sigură. E plin zilele astea prin piețe de carne de miel, pentru cei lipsiți de blocaje când vine vorba de preparatele din carne de miel, rețeta asta îi va umple de bucurie.
Pentru ruladă
- 2 kg pulpă de miel dezosată
- 3 + 3 linguri ulei cu măsline
- 250 g ciuperci champignon tocate
- 1 legătura ceapă verde, nu exagerat de mare, tocată mărunt
- 1 legătură usturoi verde tocat mărunt
- 1 legătură mentă proaspătă tocată și ea mărunt
- 60 g pesmet
- sare/piper
Sos
- o legătură tarhon proaspăt, tocat
- 2 linguri ulei de măsline
- 1 ceapă medie tocată mărunt
- 2 căței de usturoi tocați mărunt și ei
- 60 ml vin alb sec
- 450 ml smântână de gătit cu 32% grăsime
- 3 linguri muștar Dijon
- sare/piper
Până la detaliile despre preparare, haideți să vă spun ce ar fi mai complicat aici. Dacă aveți un măcelar de treabă, complicat n-ar trebui să fie nimic. Adică un măcelar care să vă dezoseze pulpa. Nu-i o operațiune chiar atât de dificilă, doar că măcelarul ăla altruist vă poate scăpa de necazuri. Și dacă nu e, încercați puțină inspirație de aici.
Și încă ceva important, pulpa se curăță de grăsime. Tot stratul ăla alb trebuie îndepărtat. Fâșiuțe, fâșiuțe, asta e simplu de făcut acasă, nu-i cereți măcelarului lucrul ăsta, posibil să vă forțați norocul.
Ar mai fi nevoie în rețeta asta de sfoară alimentară. Înainte de a fi pusă la cuptor, rulada se prăjește puțin în uleiul încins, n-aș prinde carnea chiar cu orice ață care-mi pică la îndemână. E ușor de găsit în magazinele mari.
Pentru restul, urmați calea de mai jos.
Într-o tigaie mare încălziți 3 linguri cu ulei de măsline, pe foc cel mult mediu. Adaugați ciupercile, ceapa verde, usturoiul, sare și piper după gust. Amestecați constant timp de vreo 8 minute. Se ia de pe foc, se pune menta și pesmetul, apoi se lasă la răcit la temperatura camerei.
Cuptorul se încălzește la 180 de grade.
Carnea de miel se aplatizează cu un ciocan pentru carne, grosimea ei ar trebui să fie de aproximativ 1,5 cm și se așează într-o formă cât mai dreptunghiulară. Amestecul cu ciuperci se întinde pe suprafața ei, cu excepția unei margini de vreun cm pe toate laturile. Carnea se rulează pe lățime, e recomandarea mea, pentru a putea încăpea în tigaie. Dacă la rulare există locuri în care carnea nu se prinde bine, iar umplutura dă pe afară (ăsta e rolul acelui centimetru lăsat gol pe margini), treceți peste partea estetică și folosiți mai multă sfoară, important e să nu renunțați. Despre cum se face apoi împletirea cu sfoară, o tehnică foarte simplă găsiți aici.
Ungeți apoi carnea la suprafață cu 1 lingură de ulei de măsline, iar cu celelalte două se încălzește o tigaie la foc mediu spre mare. Rulada se prăjește vreo 3-4 minute pe fiecare parte. Se transferă într-o oală de friptură pentru cuptor, sub capac, și se lasă 30-40 de minute, după care încă vreo 10 minute fără capac sau până considerați voi că a ajuns la rumeneala potrivită.
Nu feliați rulada imediat cum e scoasă din cuptor, lăsați-o să-și tragă sufletul că nu i-o fi fost nici ei ușor. Măcar vreo 10 minute.
Sosul e obligatoriu aici, să nu săriți peste el, ba chiar s-ar putea să vă placă suficient de mult încât să-l mai folosiți și cu alte ocazii.
Două linguri de ulei se încing în tigaie pe foc mediu, se pun ceapa și usturoiul pentru două minute, se adaugă vinul, pentru încă 3-4 minute, apoi smântâna lichidă, muștarul, sarea și piperul. Se pune un capac, se dă focul mic și se lasă în clocot molcom vreo 20 de minute. La final se adaugă tarhonul, se amestecă și de aici încolo nu mai e nimic de făcut, poate doar de scos tirbușonul din sertar.
Și nu uitați, țineți sus paharul de vin! UnMerlot demisec de la Beciul Domnesc, dar cred că e destul de evidentă recomandarea mea pentru rețeta asta. Pentru orice altceva, intrați cu înceredere pe www.uncaracteraparte.ro unde toate vinurile din colecția Beciul Domnesc sunt însoțite de recomandările culinare de bază.
Și un P.S. plin de nefericire. Până la maratonul din octombrie am zis pas la alcool, dar până atunci am încredere în voi ca în frații mei. De pahar.
