cum să cureți, să îngrijeşti, să întreții şi să iubeşti un tocător

Cam asta e ordinea firească a unui tocător, îl iei, îl cureți frumos de scame, îi pui costum și de aici începe dansul.

Spune-mi cum arată tocătorul tău ca să-ți spun cât de mult iubești ceea ce faci în bucătărie! Cred foarte tare în relația personală cu tocătorul de lucru, poate chiar mai mult decât în aia cu cuțitul.

După 33 de tocătoare strânse în ultimii ani, cele mai multe pentru poze, desigur (Later edit – s-au strâns aproape 60 între timp), am ajuns la concluzia că obiectele astea sunt niște ființe mai sensibile decât ne putem noi imagina. Și care merită o atenție mai specială. Nu știu câtă lume a văzut  un tocător care se curbează de la apă, e lăsat la uscat, iar după o perioadă își revine singur la forma inițială. În plus, din lumea obiectelor de care ne folosim în bucătărie, tocătorul e poate cel mai bun prieten pe care îl avem. Pentru că el vede tot, nimeni nu va ști vreodată mai bine ca un tocător cât de bun ești cu adevărat în bucătărie. 

Când un tocător nou ajunge pe mâinile mele, înainte de a-l trimite sub cuțit, trebuie să meargă mai întâi la detoxifiere și spa.

Varianta folosită e cea combinată dintre un ulei mineral și ceară de albine. Nu știu dacă e cea mai bună, dar sigur e printre cele mai bune opțiuni cu care poți proteja un tocător.

Am găsit ceară în piață la Obor la o doamnă care vindea produse apicole, am dat 7 lei pe o bucată de 90 de grame.

Am cântărit 120 ml ulei cu 30 g ceară de albine.

Împreună se pun într-un vas metalic care poate fi așezat pe oală cu apă (fără ca apa să atingă vasul) pe foc mic. Celebrul bain-marie, procedeul e simplu. Pe măsură ce apa se încălzește, uleiul se va încălzi și el de la aburi, iar ceara din vas se va topi.

Am luat vasul de pe oala cu apă, l-am lăsat deoparte 2-3 minute și am turnat tot conținutul într-un borcan. Durează câteva ore până când amestecul ăsta se va întări și va forma o pastă. Are consistența unei creme de mâini.  

Când amestecul s-a întârit se poate lua din el cu o linguriță. Am pus pe hârtie absorbantă cu care am întins pe toată suprafața tocătorului.

Am lăsat să se odihnească așa timp de cel puțin 30 de minute, apoi am șters bine de tot cu hârtie absorbantă  excesul de pastă de la suprafață.                        

Spre deosebire de aplicarea unui ulei mineral simplu care este absorbit de lemnul tocătorului, amestecul cu ceară de albine rămâne la suprafață, închide perfect porii lemnului și împiedică astfel umezeala sau bacteriile să pătrundă în lemn. Aici e tot secretul. 

Cu o zi înainte de a-i aplica acest strat protector care include ceara, poți să-i mai dai un strat simplu doar cu uleiul mineral.

Asta e tot, deocamdată, tocătorul poate fi trimis la luptă. După care vine greul. 

Am să vă spun care sunt concluziile mele, după niște ani de folosit tocătoare, timp în care am și încercat să le înțeleg.

• Pentru curățare, după folosirea zilnică a tocătoarelor e bine să folosești apă caldă, dar nu excesiv de fierbinte. Dacă pe tocător s-a scurs sânge sau multă grăsime, eu folosesc partea abrazivă a unui burete obișnuit. Tot sub jet de apă caldă. Exclus ca tocătorul să fie lăsat în apă.
• Dacă simți că e musai și decizi să folosești detergent, măcar folosește foarte puțin, iar apoi clătește bine de tot cu apă. Dar eu nu recomand, se poate și fără detergent. 
• Pentru îndepărtarea mirosurilor, eu stropesc tocătorul cu oțet (de vin alb), pote fi folosit un pulverizator sau pur și simplu o hârtie absorbantă îmbibată cu oțet, îl las așa peste noapte și îl șterg cu o cârpă curată a doua zi.
• Ulei de măsline, ulei mineral sau orice alt ulei vegetal, asta e o altă discuție care aprinde foarte des spiritele pe internet. Există suficiente dovezi care arată că un ulei obișnuit, fie el și de măsline, poate lăsa un miros neplăcut, de rânced. Și există în magazine ulei mineral special pentru tocătoare. Pentru mine situația e limpede, eu folosesc acum exclusiv ulei mineral. Știu, bunicii noștri nu aveau ulei mineral, dar să vă zic sincer, n-aveau nici ulei de măsline, decât mult prea rar și oricum nu-l aruncau ei pe tocător.
• Când bagi un tocător sub apă, spală-l obligatoriu pe ambele părți. În mod normal, asta ar trebui să evite ca în timp să se facă bărcuță.
• Când tocătorul alunecă pe blat sau are un mic joc (ambele situații pot fi enervante) eu pun întotdeauna între ele un prosop de bucătărie pe care îl umezesc înainte. E prosopul meu de lucru și care îmi face viața mai ușoară. E suficient să fie doar puțin umezit, va face o priză perfectă între tocător și blat.
• Întotdeauna am trei tocătoare de lucru. Un tocător exclusiv pentru pește, unul pentru legume și unul pentru carne și legume. Dacă vreau să fac pui cu legume, nu am o problemă să tai legumele pe același tocător cu puiul. Mi s-ar părea stupid să le schimb. Dacă însă vreau să fac doar o salată, îl folosesc doar pe cel de legume. E simplu.
• Curăț cam o dată pe lună tocătorul pe care tai carne. Adică presar un strat de sare grunjoasă sau bicarbonat de sodiu, frec bine cu o lămâie până își lasă toată zeama pe acolo, rad bine totul cu un cuțit, e ca atunci când dai arsura jos de pe șoricul proaspăt pârlit, îl spăl bine, îl șterg și îl pun la uscat afară, dacă e cald, pentru cel puțin o zi. Apoi aplic din nou un tratament cu ulei mineral și ceară de albine.
• Dacă nu ai ulei mineral și nu vreți să îți bați capul cu asta, cel mai bun ulei vegetal folosit ca protecție a unui tocător se pare că e uleiul de cocos. Nu are un conținut mare de grăsimi saturate, așa că nici nu râncezește repede.

Articol din campania Selgros Caută Pasiunea.