Ar fi trebuit să fie de dovleac, dar până la urmă au ieșit crochete de cartofi dulci. E una dintre miile de rețete care mi-au atras atenția prin cărțile cumpărate în toți anii ăștia. Că de-aia le-am luat, să-mi fie de inspirație. Și inspirația, în cazul lor, a venit.
Simplu, nimic sofisticat, nimic greu, poate doar puțin pe la ficat. Dar n-avem noi probleme de-astea, oameni suntem. Unii le spun crochete, alții le numesc bulete, mie bulete îmi sună a poreclă din spatele blocului, așa că deocamdată crochete are să le rămâie numele.
Cum spuneam, față de rețeta originală, am pus cartofi dulci în loc de dovleac. Și alte câteva mici ajustări. Ca să nu mai zic că ăia nu pomeneau nimic de păhărelul de țuică. De dinainte. Și nici de cel din timp ce. Și mai ales ăla de după.
Și pentru că e prima oară când scriu aici în 2020, vă urez și eu ceva. Vă doresc ca de azi înainte să aveți timp. Cât mai mult timp pentru voi. Chiar și dacă trebuie luptat pentru așa ceva. Pentru acel timp pe care să-l umpleți cu tot ce aveți voi nevoie mai bun. Timp pentru cărți, pentru filme, prieteni, odihnă, lene, mare, munte, copii, muzică, pisici, câine, casă, rude, dar mai ales pentru mâncare bună.
Ingrediente:
- 500-600 g cartofi dulci curățați și dați prin răzătoare, ochi mare (la mine au fost 550 g inițial, dar pe parcurs am tot mâncat din ei, sunt buni în orice formă ar fi, e tare greu să te abții)
- o ceapă albă tocată mărunt
- 100 ml apă sau supă stock de legume
- 30 g unt + o lingură ulei
- mozarella
- 1 ou
- 100-150 g pesmet panko
- sare/piper
- ulei pentru prăjit
E tare ușor ce urmează, cred că singura parte mai complicată e intensitatea flăcării la aragaz. Vorbim imediat și despre asta.
Ceapa se pune împreună cu untul și lingura aia de ulei într-o tigaie largă cu pereții înalți. Pe foc. Se amestecă până se topește untul, apoi se pun cartofii. Partea cu amestecarea ar trebui să dureze vreo 3-4 minute, apoi se toarnă supa sau apa, după posibilități. Dar ce bine ar fi ca posibilitățile să vă fi găsit cu niște stock în frigider.
Se fierbe totul până când lichidul scade aprope de tot. Recomand să amestecați cât mai des în tigaie.
Când e gata se dă la răcit, apoi se pasează cu un mixer, după care se adaugă un ou și pesmetul. Și se omogenizează bine. Aici, cu pesmetul, treaba stă cam așa. Eu am folosit panko, dintr-ăsta am avut. Din 150 de grame de pesmet, 50 pune în amestecul de legume, restul lasă-l pentru tăvălit. Sau poți să-l pui, pur și simplu, pe tot în amestec, de la început. Crustă sau nu, alegerea ta. Ține cont că mai mult pesmet înseamnă și o compoziție mai fermă.
Taie bucăți de mozarella cam de dimensiunea unor zaruri de la jocurile de tip Piticot. Alea erau zaruri mai mari decât cele obișnuite, pe care le foloseam la jocul de table. Sau la barbut în spatele blocului, dar cred că nu e cazul să intru în detalii.
Se formează o bilă cu brânza la interior așa cum am făcut în imaginile de mai jos. Recomand un castron cu apă alături, mâinile ușor umezite ajută la formarea și modelarea mai ușoară a bilelor.
Într-o cratiță se pune ulei cât să depășească nivelul crochetelor. Cu cât diametrul e mai mic, cu atât va fi nevoie de mai puțin ulei.
Se prăjesc în ulei de floarea-soarelui, dar atenție la nivelul flăcării. Un foc prea puternic le va prăji foarte repede la exterior, ideal ar fi ca ele să fie cât mai bine pătrunse. Recomand pentru început una-două crochete puse la prăjit, cât să-ți faci o idee despre intensitatea focului. Alegi tu cât de mult vrei să stea în baia de ulei.
Se scot pe hârtie absorbantă și de aici încolo ar ma fi nevoie doar de un sos alături. E destul de permisiv preparatul, așa că fă-ți sosul după propriile gusturi. Țuica să fie bună, asta contează.
