am cumpărat cel mai scump șoric din univers

Când dai 80 de lei pe 300 de grame, cum se numește corect, șoric, șorici sau japcă?

Atât am plătit mai devreme pe ceea ce eu în continuare cred că e unul dintre cele mai bune lucruri pe care le poți mânca în viața asta. Șoricul. Nu-i pentru toată lumea, dar poate că e mai bine așa. Ar fi trebuit să împărțim. Și noi nu vrem asta.

Mi-a apărut aseară o poză cu șoric în feed. Șoric crud, proaspăt, sângeriu. Toate simțurile mi-au luat-o razna. Echivalez momentul ăsta cu dorința unei femei gravide, la puterea a doua. Pur și simplu nevoia de a mânca șoric a devenit incontrolabilă. A doua zi trebuia să fac ceva. Și am făcut.

Am mers azi la Obor, știam că o să găsesc, știam și locul în care o să găsesc, știam că va fi și scump. Ce-i drept, nu chiar în halul ăsta de scump. Am făcut repede niște calcule. Banii mei pentru cheltuieli, timpul liber în care aș fi putut să caut mai ieftin prin alte părți dacă nu cumpăram atunci, pe loc, apoi posibilitatea să plec din Obor și să rămân fără șoric de Crăciun. Și să-mi crăpe o țâță. Totul dădea cu rest.

M-am mai învârtit puțin prin piață, mi-am făcut curaj, am cerut iertare și îndurare de acasă pentru fapta ce urma s-o comit, am băut o bere la terasa cu mici, n-am mâncat mici, apoi am revenit la locul crimei.

– Săr’na, dați-mi și mie o bucată de șoric.
– Sigur, dar… e 250 de lei kilogramul!
 –E ok, știu.
 –Adică două milioane jumate!
-Da, doamnă, știu, mi-ați spus asta și mai devreme, între timp am fost să beau ceva ca să-mi fac curaj.

311 grame, mai exact. 80 de lei. Și cam asta e toată povestea celui mai scump șoric care poate fi cumpărat în momentul ăsta în România. În Obor.

E ok, între timp m-am liniștit, poftele mi s-au împlinit, țâțele nu mi-au pocnit, acuma să lămuresc și câteva lucruri despre șoric, în general. Apropo, dacă știți că din punct de vedere academic șoricul se numește, de fapt, șorici, aveți perfectă dreptate și să fiți sănătoși, eu tot șoric îl voi numi în continuare.

În mai multe mesaje, mai mulți oameni îmi spun că au cumpărat șoric cu 20-25 de lei. Șoric proaspăt. Nu zic că nu-i adevărat, doar că am mari rețineri. În ultimii ani, magazinele sunt pline în permanență cu șoric la prețul ăsta, șoric care arată la fel peste tot. Aceeași culoare, rulat ca o mușama încălzită.  

Problema e că foarte multă lume cumpără șoric care e preparat, adică tratat înainte de a fi pus la vânzare, convinsă că a luat șoric proaspăt. Mai ales că în cele mai multe cazuri așa e și descris, drept șoric pârlit cu paie.

Dom’le, dacă scrie că-i cu paie, e clar că e de acolo, de la țară, n-are cum altfel! Ba are.

Vă recomand acest articol, cu filmare cu tot, e din 2012, e despre cum șoricul merge mai întâi într-un acid lactic, apoi e opărit, prăjit și pus în saramură. Ăsta e șoricul care, de obicei, se vinde cu 20-30 de lei. Poate chiar și mai ieftin. 

Să fiu foarte clar, probabil există mai multe tehnici, mai mult sau mai puțin bune, de preparare a șoricului. Cum, la fel de probabil, există și șoric proaspăt care se vinde cu doar câteva zeci de lei, adică mai ieftin. Vreau doar să știți că există diferențele astea și să cumpărați șoricul în cunoștință de cauză. Am luat și eu dintr-ăla ieftin de mai multe ori, e foarte ok când ți-e poftă. Doar că el nu e șoric proaspăt! Chiar dacă pare.

Revenind la șoricul de 250 de lei kilogramul din Obor. E bun, e al naibii de bun. Dar acuma, sincer, uită-te în ochii mei și spune-mi cu mâna pe inimă, dacă tu ai fi dat 80 de lei pe 300 de grame de șoric, n-ai spune și tu același lucru?