În orice discuție despre momițe, mai întâi trebuie mers la origini. E bine să te asiguri că toată lumea vorbește despre același lucru. Pentru că există o confuzie veche de când lumea între momițe și fudulii.
Concluzia mea – fără pretenția unui studiu științific – e că, din 20 de oameni, cam 1 până la 3 știu ce sunt momițele. Și, în cel mai fericit caz, încă pe-atâția știu doar că ele nu sunt fudulii. Restul, confuzie totală. Ba chiar am observat și o oarecare dezamăgire la cei care află că, atunci când vorbim despre momițe, nu ne referim de fapt la fudulii.
Am avut uneori senzația că unii nici măcar nu m-au crezut și au rămas convinși că eu sunt ăla care bate câmpii.
Ei bine, nu. Momițele sunt glande care se găsesc în zona pieptului sau a gâtului la unele animale tinere – în special rumegătoare.
Bine, fuduliile sunt și ele glande, doar că alea au un cu totul alt rol: reproducerea. Fuduliile sunt – și pe-astea cred că le știe toată lumea – testicule. În poza de mai jos poți vedea exact diferențele. Unde bănuiesc că-i destul de evident care sunt fudulii. Ei bine, ălelalte îs momițe.
Există momițe de vițel, miel sau ied. Cel puțin de-astea știu eu. Restul sunt fie legende, fie numele li se atribuie greșit. Sau, cum spuneam, încă n-am aflat eu de ele, nu-i exclus nici asta.
Dacă vrei să cauți rețete prin alte bucătării, poți începe cu varianta în engleză, dă o căutare după ”sweetbread”. Sau ”mollejas de ternera” în spaniolă. Prăjite în ulei sau pe grătar, ambele variante sunt excelente.
Și că tot veni vorba de rețete. Ca să-ți calibrezi așteptările, momițele au o textură fină, aproape ca un foie gras gătit ușor. Comparația asta se referă însă strict la textură, pentru că la gust momițele sunt mai discrete, mai apropiate de carnea albă. Au ceva din creier, poate și puțin din ficat și piept de pui fraged. Totuși, ia prima comparație ca reper. Dacă îți place creierul, nu rata întâlnirea cu niște momițe bine făcute. Dacă, dimpotrivă, te știi respingător preparate cu creier, oricât de mare ar fi diferența totuși între cele două, poate ar fi mai bine să rămâi prudent. Dar eu tot cred că merită încercat.
Dacă totuși o să vrei să atenuezi acea notă specifică de organe, poți să le fierbi înainte de prăjire. Am testat mai multe variante de-a lungul anilor și aproape toate rețetele peste care am dat eu au un punct comun: prefierberea. Momițele se lasă mai întâi în apă rece, se fierb cu sare, uneori și oțet, se curăță de pieliță și abia apoi se gătesc prin fierbere.
Nu zic că-i rău să faci asta. Nu zic deloc că-i rău să faci asta, dimpotrivă.
Prin fierbere obții trei lucruri: pielița se desprinde ușor, textura devine mai fermă, dar aroma aia specifică de organe se cam pierde. Dacă accepți sau chiar cauți acest compromis, fierberea e o soluție foarte bună.
Sau și mai bine, mama compromisurilor – așa cum mi-a sugerat fratele Copolovici -, le blanșezi. Din apa clocotită le treci apoi prin gheață.
Ce-ți recomand eu e să încerci ambele variante. Cumpără un kil de momițe, gătește-le în ambele feluri – cu și fără fierbere – și vezi singur cu care te simți mai compatibil.
În București, în 2025, știu sigur că poți găsi momițe (congelate) la Mircea Măcelaru, dar pentru asta sună înainte. N-au tot timpul și nici nu cred că au la raft. Și ar mai fi în hala veche de la Obor, există o măcelărie unde se vând doar organe. Acolo, apropo, ultima oară când am trecut, era un anunț scris în chineză. Habar n-am la ce se referea, dar ar putea fi o explicație pentru prețul destul de mare al momițelor. Una dintre explicații.
Am mai auzit că se găsesc și la Metro. N-am verificat, dar merg pe încredere.
Dacă mai știi măcelării prin București sau locuri unde poți mânca momițe gata prăjite, te aștept cu recomandările în comentarii.
Momița de la capătul tunelului.
Momița biciclista.
The word „sweetbread” is first attested in the 16th century, but the etymology of the name is unclear.[6] „Sweet” is perhaps used since the thymus is sweet and rich-tasting, as opposed to savory-tasting muscle flesh.[7] „Bread” may come from brede, „roasted meat”[8] or from the Old English brǣd („flesh” or „meat”).
Are ceva istorie.
Magazinele „Abatorul Peris”. Sunt 15 acum in Bucuresti. Gasiti specialitati de porc precum: momite de porc, aripioare de porc marinate, fudulii de porc ( nu tot timpul, din pacate…), obrajori (mazeteri) de porc, etc. Proapete, direct din abator. Romanesti, nu de import! Si niste mici porc-vita, de nu-ti ajunge berea!!!
Cit timp le-ai fiert Cipri neica?
Sunt pe meniul de la restaurantul Concerto in incinta Hotelului Grand Continental din București. O nebunie!
Aș cam face o aroganță.
Multumim pt explicatii
Ori momițe, ori fudulii,
Îmi e totuna, așa să știi.
Ori de la gat, ori de la fund
Mănânc și sunt tot flămând!
Ca ce șanse erau ca fix când am citit asta să am niște momițe la decongelat.
Mă încântă tare ideea de momițe la tigaie, doar că am cam mâncat jumătate din ele fierte și sărate, cu tot cu pieliță.