Ai ajuns aici pentru că tocmai ai plecat în căutare după o rețetă de caracatiță. Ești încă reticent la ce ai citit în titlu, dar te înțeleg, se întâmplă asta pentru că iubești să mănânci caracatiță, și în general fructe de mare, însă până acum ai făcut asta doar din farfuriile gătite de alții. Simți că ai vrea să schimbi lucrurile, dar ai vrea să o faci fără să ratezi. Din nou te înțeleg, o caracatiță de vreo două kile costă cam cât un plin până la mare, parcă nu prea îți dă mâna să tragi gloanțe aiurea. Și pe cuvânt că te înțeleg, mi-a stat și mie inima când am plătit animalul la casă, mai ales că nici nu eram foarte sigur pe ce urma să fac.
Tocmai de-aia, ce-ți propun eu mai jos nu e o rețetă, adică o să vină și aia, dar ea e secundară, îți propun o tehnică de gătit caractiță. Simplă. Cea mai simplă. Caracatiță fiartă fără apă. Sau cum s-ar mai spune pe la noi, în suc propriu.
Puțin context, că e important. Nu e a mea, habar n-aveam până de curând că există tehnica asta. Am găsit metoda întâmplător, cu mult noroc, datorită vecinului meu de peste drum (te salut, Răzvan) cu care în pandemie am mai tot împărțit niște grătare, niște țuică, de-astea ca oamenii.
Ce mă surprinde aici e cât de puțin cunoscută e pe internet, de fapt, în tot oceanul ăsta de videouri culinare. Prin urmare, inspirația vine de aici. Dacă nu ai încredere în mine, mergi acolo, vezi și ce mai scriu oamenii pe la comentarii, poate te ajută în plus.
Principiul aici e simplu. Pui caractița în oală, pui mirodenii, puțin ulei, zero apă, acoperi cu capac, dai focul mic și asta e tot. Știu, în continuare pare neverosimil, dar și eu insist să te asigur că exact așa se face și că funcționează. Și dincolo de tehnica simplă, mai e un motiv pentru care merită să faci caracatiță în varianta asta. Zeama care rămâne în oală e mult mai gustoasă decât dacă ai fierbe totul în apă. Depinde ce vrei să faci cu caracatița după fierbere. Aici obții o zeamă care poate fi folosită ulterior la desăvârșirea unei rețete. Ceea ce o să și facem noi acum.
INGREDIENTE:
pentru caracatiță
- 1 caracatiță la 1.5-2 kg
- 2-3 căței de usturoi
- 1 ceapă întreagă
- o linguriță cuișoare întregi
- o lingură piper alb și negru, boabe întregi
- 4-5 foi de dafin
- 1-2 linguri ulei de măsline
pentru sos
- 1 conservă de roșii în suc propriu – 400 gr
- 2 căței de usturoi
- 1 linguriță pastă de ardei iute
- 2 linguri ulei de măsline
- o lingură cu oregano proaspăt (insist pentru oregano în rețeta asta)
- 1 linguriță cu zahăr
- sare
- piper
Așadar, mai întâi te ocupi de caracatiță pe care va trebui să o cureți. O să găsești multe clipuri pe net, dar eu zic să-ți folosește-ți intuiția, nu-i deloc complicat. Mai întâi speli cu apă rece tentaculele cu tot cu ventuze, unele posibil să mai aibă alge, de fapt sigur vor mai avea alge, apoi elimini toate organele din capul caracatiței, cap care seamănă ca un săculeț, din care trebuie să scoți tot, îi scoți și ochii, după care mai scoți chestia aia gelatinoasă și neagră din centru. Dacă chiar simți că nu te descurci, uite un video scurt aici. (În videoclipul ăsta treci peste faza cu ciocănelul de șnițele, nu e cazul aici.)
Aruncă pe fundul unei oale – de preferat cu fund gros – toate mirodeniile, cu ceapă și usturoi cu tot, pune și caracatița, toarnă peste ea uleiul de măsline și acoperă cu capac. Aprinde focul spre mediu, lasă puțin să se încălzească, vreo 3 minute, dă focul mic și cam asta e tot. Deocamdată.
Dacă ai să te uiți în clipul de mai sus, ai să vezi că tipa recomandă o oră de fierbere pentru o caracatiță de aproape 2 kg.
În cazul meu, la o caractiță de 1,6 kg, am coborât timpii de fierbere la 45 de minute. Mai exact, după 20 de minute am întors caracatița pe partea cealaltă, după alte 15 de minute am întors iar, apoi încă 5 minute pe o parte și iar alte 5 minute pe cealaltă parte. Ține cont că mai urmează încă vreo 20 de minute la cuptor.
În timp ce fierbe caracatița, deschide cuptorul la 180 de grade.
Amestecă într-un blender toate ingredientele de la sos, apoi răstoarnă într-o tavă pentru cuptor, cu pereții înalți.
Scoate caracatița și taie fiecare tentacul. Pune-le pe fiecare în tava de copt și înainte să vâri la cuptor, mai ai fix un singur lucru de făcut. Zeama lăsată la fiert în oală. Pune din ea cu polonicul cât simți tu că poți duce. Dar nu exagera, în final ar trebui să ai acolo un sos, nu o ciorbă. Dă la cuptorul încins pentru încă vreo 20 de minute. Începe bătălia.
Dupa reteta de paine fara framantare, la noi in casa ai primit numele de Muntele, tata lu’ painea. Acum, dupa ce am testat si reteta de caracatita, cred ca trebuie sa umblam putin la nume. Atat de incantata a fost partea masculina a familiei de gust, de era cat pe ce sa-mi fie periclitat planul de a vedea cat mai multe insule grecesti pe motiv ca „e la fel de buna ca in Grecia, acum nu mai trebuie sa mergem” 🙂
Tata lu’ painea e ceva cu care e chiar reconfortant să știi că rămâi în mintea cuiva. 🙂