Să nu lăsați să treacă primăvara asta pe lângă voi fără o ciorbă de verzituri. Ar fi mare păcat. E foarte ușor de făcut și tocmai ce mi-a fost confirmat că e fix ca aia „de la mama acasă”. Iar secretul aici e unul singur, legumele se călesc. Toate. Știu că există mulți puritani care nu acceptă această tortură a plantelor în ciorbe. Oricare ar fi ele. Înțeleg parțial atitudinea asta, însă de data asta concesiile trebuie asumate.
Ca să înțelegeți cât de mult mi-a plăcut, aseară am făcut ciorba, am întins fundalul pentru poze, am așezat farfuria cu ciorbă, am gustat puțin din ea, am mâncat farfuria cu ciorbă chiar acolo, la botul calului, am mai pus una, am dat să strâng fundalul pentru poze, moment în care mi-am dat seama că nu făcusem pozele. Aș putea să o numesc ciorbă atât de bună că îți ia mințile.
Ingrediente:
- 700 grame cu spanac, ștevie și măcriș, fără codițe
- leuștean (cam două legături, că în perioada asta de început de primăvară îs cam mici)
- 2,5 litri apă
- unt/ulei
- un morcov sănătos, adică mai zdravăn
- o ceapă medie
- un sfert de țelină
- o cană cu suc de roșii
- zeama de la o jumătate de lămâie (sau borș)
- sare
Să vă zic cum e cu frunzele. Eu am avut 4 legături de ștevie, două de măcriș, iar de restul spanac. Pentru 2,5 litri de apă, eu zic că e cantitatea perfectă. Dacă vreți să acriți cu borș, țineți cont și de asta. Deși eu vă recomand lămâia aici, se potrivește foarte bine.
Puneți într-o oală mare apă la fiert cu sare. Abia după ce dă în clocot, puneți spanacul, ștevia și măcrișul. Nu e nevoie să stea foarte mult, să zicem un minut, e suficient. Operațiunea asta e necesară pentru a micșora din volumul frunzelor și a le putea căli mai ușor. Pot părea multe frunze la început, însă e doar o iluzie. Sunt exact câte trebuie.
Scoateți frunzele într-o sită și treceți-le prin apă rece. Ăsta s-ar putea să fie un moment de cumpănă pentru multă lume. O să aveți în față un fel de borhot foarte inestetic care o să vă pună serios la încercare simțurile. Toate simțurile. Fiți încrezători, o să fie bine. Borhotul ăsta, oricât de mult vă repugnă, va trebui stors puțin, pus pe un tocător și tăiat în niște bucăți mai mari.
Ceapa se tocă mărunt, morcovul și țelina se dau prin răzătoarea mare și se călesc în oala în care se face ciorba. Eu insist să le căliți în unt (sau untură), dar e ok și ulei. Nu insistați cu partea asta, nu trebuie să prăjiți legumele. 3-4 minute, să zicem, e cât trebuie.
Puneți acum la călit și borhotul tăiat mai devreme. Adică frunzele. Călițile și pe ele. Poate ar mai merge și o lingură cu unt aici, ajută.
Turnați apa, lăsați să fiarbă puțin, 5 minute recomand eu, apoi turnați sucul de roșii. Amestecați și apoi puneți sarea. Încă 2-3 minute la fiert, urmeaza zeama de lămâie și leușteanul. Un clocot e de ajuns. Doar cantitatea de ciorbă s-ar putea să fie insuficientă.
Încă o idee de zeamă cu verzituri mai găsiți aici. Asta e cu lobodă.
Panică… nu am găsit măcriș la Moghioriș .
Fac fără. Doamne-ajută!
Sper că s-a găsit până acum măcriș direct la sursă. 🙂
Am lesinat. Mi-am revenit. In weekend merg la piata. Si eu stau departe (rau) de orice piata deci that’s commitment.
Patrunjelul de la final e de fapt leusteanul, nu? Sau trebuie ambele, să fie paleta de verde completă?
Leuștean, desigur. M-am emoționat. 🙂
eu intenionez să adaug puțină slăninuță afumată, în 3, 2…
🙂