am coborât în arena bucătarilor. și am să mai ies de acolo cu o carte

M-am temut toată viața ca nu cumva să mi se activeze dorința de a mă apuca să scriu cărți. Nu mă pricep la ficțiune, poezii nu fac, o carte jurnal, oricât de interesante mi-ar fi unele episoade ale vieții, tot hârtie de împachetat ar ajunge. Îmi știu bine limitele. Mi-e bine cu ce și cât scriu pe internet, acest maculator desăvârșit al celor care au din când în când ceva de spus. A scoate o carte, a o tipări, a-i asigura eternitatea e o treabă care implică cu totul alte resorturi decât ceea ce facem noi aici, pe internet. Resorturi pe care nu credeam vreodată că o să mi le activez. Și totuși…

Am decis de curând s-o fac. Peste aproximativ 3 ani vreau să scot o carte. Cam atât estimez că am nevoie pentru a o pregăti cum se cuvine. Va fi o carte cu rețete, o carte exclusiv despre organe. Fudulii, momițe, rinichi, pipote și tot neamul lor.

Să țineți minte asta. Așa cum mi-am promis că voi face un IronMan, așa îmi promit acum că nu plec de aici până nu las în urmă această carte.

Am dat o estimare de trei ani pentru că va fi nevoie serios de muncă. Nu vreau o carte fușărită, pe asta aș scoate-o la vară, dacă-mi pun în cap. Vreau să descopăr, să testez, îmi doresc ca de  rezultatul muncii mele să fiu mândru. De-aia e și posibil să dureze poate chiar mai mult de 3 ani. Om vedea.

Bucătăria românească nu are așa ceva și pe cuvânt că nici nu m-ar deranja dacă s-or grăbi alții să mi-o ia înainte. Cu siguranță nu vom fi la fel și asta n-are decât să ne facă tuturor bine!

Două momente pe care le-am trăit în această toamnă mi-au dat curajul să iau decizia asta. Am avut ocazia – deși corect ar fi să-i spun privilegiu – să-i îi fiu aproape colegei mele din campania Selgros Caută Pasiunea, Laura Laurențiu, la lansarea primei sale cărți cu rețete – Duminica la prânz. Rețete care aduc familia împreună. Am înțeles și datorită ei cât de important e un astfel de demers și cât de special e rezultatul său atunci când faci lucrurile cu pasiune.

Și am mai avut ocazia – deși la fel de corect ar fi să-i spun tot privilegiu – să fiu parte a unei cărți cu rețete. Cu chiar 4 rețete. Arena de Acasă – la masă cu bucătarii, un proiect editorial comun între bloggeri culinari și bucătari profesioniști care au luat parte în ultimii doi ani la proiectul Selgros Caută Pasiunea. Fiecare cu câte 4 rețete, pentru care toți – cred că pot vorbi în numele tuturor – au dat tot ce-i mai bun din ei.

Am primit cartea asta în mâini în timpul finalei Arena Bucătarilor și nici nu vă puteți imagina cam în ce hal a crescut pipota în mine, că tot vorbeam de organe. Asta în timp ce eram înconjurat de crema bucătarilor profesioniști și de toți oamenii ăia ale căror bloguri le citesc și pe care îi admir de atâția ani. A fost un sentiment pe care niciodată internetul nu mi l-a dat. Iar asta vreau să se repete. Cu ceea ce va fi, de data asta, doar munca mea.

M-am gândit mult dacă să scriu sau nu textul ăsta. Poate că n-o să-mi iasă. Intenționez să mă duc cât mai departe de zona rețetelor clasice cu organe, de aceea știu că munca la care mă înham nu va fi tocmai simplă. Dar poate că și asta îmi va menține ridicat nivelul de responsabilitate, suficient de mult încât să ajung cu bine la sfârșit. Peste 3 ani. Aproximativ.