Oricât de mult o să mă joc aici, oricât de mult o să încerc să sar gardul peste limitele pe care încă mi le cunosc foarte bine, oricât de mult cred sau salivez la creme brulee, unt colbert, stock, reducție sau osso buco, mai cred că bucuriile zdravene, alea care te zguduie pe dinăuntru și dau cu tine de pământ până la destabilizare vin din combinațiile simple. Cele mai simple.
Și nu exagerez, din fericire chiar există oameni care au o hipersensibilitate la gusturi, una ce poate fi generatoare de niște reacții interioare foarte puternice și pe care ceilalți, cei cu handicap emoțional-gustativ, nu le vor înțelege niciodată. Pentru ei par simple alintături, o joacă, forțări ale expresiei poetice. Nu pot decât să-i compătimesc.
Mă voi duce, probabil, în multe locuri complicate cu blogul ăsta. Dar știu sigur, fără ca nici măcar să-mi fi propus asta, știu că așa va fi, voi rămâne constant în preajma combinațiilor simple. Cele mai simple.

De câteva zile am niște tresăriri mai pronunțate la împreunarea dintre telemea de vacă, roșii uscate în ulei (de calitate), uleiul din roșiile uscate în ulei, cimbru proaspăt și pâine proaspătă. Acum, în momentul ăsta, pentru sfârșitul ăsta de toamnă, mi se pare că e cu o clasă peste combinația de roșii, castraveți, ridichi și brânză. Probabil că la primăvară o să-mi fie rușine de afirmația asta. Acum mi-e bine cu ea.
Telemeaua de vacă am luat-o nici nu mai știu din ce motiv de la magazinul de la colțul blocului. Are 47 la sută grăsime și e fix ce trebuie aici. Am încercat cu un caș de capră și nu s-au potrivit deloc.

01-1-of-2-2

Share

2 COMENTARII

LĂSAȚI UN MESAJ