După sfânta treime cu urzici, leurdă și lobodă, închei aici (deocamdată) festivalul buruienilor din primăvara asta, mi-am pus în cap să mai fac celebre doar niște legături de untișor, simt că nu i se acordă suficientă încredere acestei plante pe care multă lume o confundă cu năsturelul. Bine, și mai multă lume nu o confundă cu nimic, untișorul încă e o enigmă pentru mulți dintre noi.

Am primit zilele trecute o rețetă cu o supă de untișor de la o unguroaică cu suflet mare (salut, Anca!, salutări bunicii), am mers pe încredere și bine am făcut.

În timp ce meșteream la rețetă, recunosc că m-am tot gândit la un text despre motivele pentru care și-ar dori cineva o zeamă de-asta doar pe bază de buruieni. Și-ar dori și, în plus, asta l-ar face și fericit. Am niște variante de răspuns, doar că nu vreau să mă lungesc, am pus ideile alea într-un draft la mine cap, o să le reiau cândva, acum risc să pierd esența.

Iar esența e simplă rău. Băi, oamenilor! Zeama asta e foarte, foarte, foarte bună! Așa simplă și plină de buruieni cum e ea! Va fi în lista mea cu priorități de-acum înainte în fiecare primăvară. Și este numai și numai pierderea voastră dacă n-o faceți. Mi-e milă de nefericirea voastră dacă nu încercați măcar o dată-n viață rețeta asta. Și se face atât de ușor.

Ingrediente:                                                                     

  • 5 legaturi de untișor
  • 1,5 litri apă                                                    
  • o legătură serioasă de ceapă verde
  • 4-5 căței bine hrăniți de usturoi
  • 200 ml smântână grasă, cea mai grasă
  • 2 gălbenușuri ou
  • 2 linguroaie cu oțet (citiți cu voce tare: O ȚET!, Nu trebuie să pun borș!)
  • juma de ardei iute (să zicem că ăsta e opțional)
  • ulei/unt
  • piper/sare
  • un sfert de linguriță chimen proaspăt zdruncinat prin mojar

Și asta e tot.

Etapele prin care se face supa asta ard foarte repede, nu pierdeți timpul aiurea, fiți conștienți că trebuie să gătiți niște frunze cu un timp de expunere foarte limitat la căldură.

Ceapa aia verde am tocat-o mărunt, apoi am călit-o vreo două minute într-o lingură de ulei cu niște unt, la foc potolit spre mediu.

Am turnat apa peste ceapă, am lăsat să fiarbă vreo două minute, am adăugat usturoiul zdrobit, sarea, piperul și chimenul, am pus toate frunzele de untișor (spălate în prealabil), am pus oțetul, și am lăsat la foc mititel să mai treacă peste toate astea câteva clocote. 2-3 minute de bolboroseală.

În timpul ăsta, am bătut repede gălbenușul cu smântâna, peste care am turnat vreo două polonice din ciorba fierbinte, am turnat totul peste ciorbă, am lăsat încă un clocot și gata. E atât de simplu, dar, vă jur!, neașteptat de bun.

Dacă pentru buruienile din farfurie am avut nevoie de lingură, să știți că zeama mai mult am leorcăit-o cu zgomot direct cu strachina la gură, cam cum am văzut eu într-un film cu japonezi. Sau era ceva cu niște barbari fericiți? Uite că nu mai știu exact.

supă de untișor
supă de untișor

 

Share

16 COMENTARII

  1. Asa, am revenit sa-ti zic multam pentru reteta, e foarte misto. Si ca o paranteza, mararul si ardeiul iute conteaza enorm. 🙂 Cat despre otet, eu am pus vreo patru linguroaie. Delicios, ma gandesc cu ce sa inlocuiesc untisorul mai la vara. Oare cu laptuci?

  2. Multumesc pentru reteta, cat e untisorul o sa mananc mereu.
    Este excelenta, sanatoasa si satioasa.
    Ca varianta se poate folosi iaurt in loc de smantana iar in lipsa unui otet bun merge si zeama de Lamâie stoarsa la final.
    Mararul e obligatoriu! Nu stiu cum ar fi cu tarhon dar cand voi face o sa va spun.
    Si da in 15 minute e gata, la propriu.

  3. Asteptam cu nerăbdare raspunsul dvs. Sa vina oare dupa aceste sarbatori pascale? In speranța ca v-ati odihnit trupul si mintea zilele acestea, voi astepta in continuarea edificarea dilemei mele culinare.

    • Ana, scuze că am sărit peste mesajul tău. L-am văzut atunci, am vrut să răspund, m-am luat cu altele și așa a rămas. Plantele astea semănă destul de mult, însă existe niște diferențe clare, năsturelul, spre exemplu, apare mai pe la vară. Spre deosebire de untișor pe care l-am cumpărat încă din martie. Au și zone de răspândire diferite, au și gust diferit, năsturelul e mai acrișor, tot din Obor l-am luat, dar sunt convins că s-o mai găsi și prin alte locuri. 🙂

  4. Multumesc. O sa-l caut in Obor, la vara, pentru o salata cu hering marinat/sarat si paine de secara. Banuiesc ca e pe la celebrele 3-4 tarabe cu busuioc, coriandru si alte ierburi legale

LĂSAȚI UN MESAJ