E greu să faci fotografie culinară cu ceva ce aduce a pastă de prenadez cu o culoare cel puțin dubioasă, una care nu prea îți îmbie stomacul la o răscoală gastronomică. Ba parcă ai prefera un covrig, dacă te uiți mai bine la poză, azi e ok și fără mâncare, să mănânce veganii borhotul ăsta. Și totuși, asta ar fi o reacție atât de nedreaptă. Acum nu e vorba de fotografia culinară. Nu cu ea vreau să vă conving. Va trebui doar să mă credeți pe cuvânt când vă zic că inițial nici n-am vrut să postez rețeta asta. Dar că am gustat-o și că o dau mai departe din convingere.
E un amestec de ghebe și nuci. Pe asta cu nucile am luat-o de la Hădean. A povestit el acolo că s-a jucat cu niște nuci într-un moment de inspirație. Și bine a făcut. Diferența ar fi că eu am zdrobit miezul de nucă înainte de a-l pune la fiert. Și față de ce se vede în pozele lui, cantitatea a fost ceva mai consistentă în cazul meu. Restul sunt detalii tehnice.
INGREDIENTE
– 1 kg ghebe
– o ceapă roșie
– un ardei gras
– un cartof
– vreo 6 căței de usturoi
– cam 80 grame de miez de nucă
– smântână de gătit – cel puțin 250 de ml, de la 20% grăsime în sus.
– supă stock/apă – recomand prima variantă
– ulei de măsline, unt, sare, piper.
Spălați ghebele sub jet de apă, operațiune necesară pentru a îndepărta pământul de pe ele, chiar dacă la prima vedere o să vi se pară că-s suficient de curate. În general nu-s. Problema e că astea absorb multă apă. Aceeași care, surpriză, se va lăsa în oală, pe foc. Așa că după spălat, ideal ar fi să le lăsați fie la stors, fie să le stoarceți chiar voi. Cu mâinile voastre. Sau mânuțele, după caz. O să arate ca naiba în final, perfect storcoșite, dar nu contează, e o supă cremă, cum arată ghebele în oală e ultima voastră grijă.
Ceapa se călește puțin în unt și ulei de măsline, urmează ardeiul gras și cartoful, ambele tăiate cuburi, mai căliți puțin, după care se pleoștesc ghebele. Care, așa cum ziceam, vor lăsa apă. Cât de multă? Suficientă. Iar asta poate fi foarte enervant, da’ nu e ca și cum ați avea de ales. Puneți acum și nuca, o zdrobiți înainte la chisălău, iar peste toate astea turnați cam 1,5 litri de supă stock. Fierbinte. Puneți un capac și mergeți să dați cu asipratorul prin casă. După vreo 20 de minute de foc tihnit puneți și smântâna de gătit, luați de pe foc, amestecați voinicește cu un blender vertical, acum îi un moment bun să puneți sarea și piperul, puneți încă o dată oala pe foc, vreo 5-10 minute și cam aia e. Rețetă de crutoane încă n-am, da’ vă descurcați voi pe internetul ăsta mare.
Se poate servi imediat, evident, însă mie supele creme îmi plac întotdeauna mai reci, adică după suficient timp în care s-au troznit toate aromele între ele în oală.
Simplu de pregatit, gust de milioane! Cea mai buna supa crema de ciuperci pe care am gasit o pe net. Comoara, dar nu de pastrat, de impartit cu cat mai multi iubitori dr ciuperci
Mulțumesc, Ioana! 🙂
Si usturoiul? Cand si unde ae pune?
da, lipseste usturoiul. cand se pune?