O întâmplare oarecare, o întâlnire neprogramată și alinierea a cel puțin două planete mi-au adus zilele trecute un cadou, cred că ăsta e cuvântul corect, un cadou pe care nici nu știu dacă îl merit, dar pe care l-am luat, totuși, mi-a fost oferit cu mare drag. Așa cum am și promis, la rândul meu, că îl voi folosi mai departe.
Sunt lucruri pe care o prietenă de pe Facebook le ținea de ceva vreme pentru mine. Lucruri vechi și care au aparținut cândva familiei. Mai întâi bunicii, apoi mamei, apoi ei. Printre altele, o ediție din 1945 a Sandei Marin cu celebra ei carte de bucate, dar și un caiet cu rețete a cărui vechime n-o cunosc exact, dar pe care o bănuiesc a fi de pe la jumătatea secolului trecut. Caietul bunicii, care e plin cu rețete de deserturi, e o mică bijuterie, sunt pagini întregi scrise de mână cu prăjituri pe care puțină lume le mai știe. Dacă le-or fi știut vreodată.

caietul cu rețete al bunicii

“Nici nu realizezi cât de fericită sunt că o părticică din mamaie și din mama se duce mai departe așa cum trebuie! Eu nu am nici prea mult timp si nici nu sunt foarte pricepută, așa că rețetele au ajuns pe mâini bune.”

Oana, îți zic și aici, e chiar unde trebuie caietul cu rețete și îți mulțumesc că ai avut încredere în mine.

Fără un motiv anume am ales să fac o șarlotă din caietul bunicii, e varianta cu vanilie, aroma perfectă pentru un desert, nu-i greu deloc de făcut dacă i se acordă puțină atenție în momentele esențiale, iar finalul poate fi spectaculos dacă i se acordă și topping-ul potrivit.

 

Ingrediente:

  • 3 gălbenușuri
  • 125 grame zahăr pudră
  • 175 ml lapte
  • un plic cu 6 foi de gelatină (10 grame)
  • 250 ml smântână pentru frișcă (35 la sută grăsime)
  • un baton de vanilie

Am curățat batonul și am amestecat vanilia cu zahărul pudră, laptele și gălbenușurile. Într-un castron de sticlă. În  rețeta originală, bunica folosea telul preț de 30 de minute. Dacă vreți să urmați exact aceleași proceduri tehnice, eu nu mă pot opune. Dar un mixer legat la o priză de 220 de volți face minuni și o să vă ia vreo 3 minute toată operațiunea asta.

Am pus o oală pe foc cu apă cât de vreo două degete. Foc mic. Peste cratiță am urcat castronul de sticlă, e important ca respectivul castron să nu atingă apa. Pasta aia din castron trebuie încălzită doar de la aburi. E ceea ce se cheamă bain-marie.

Am amestecat continuu, cu o lingură de lemn, preț de vreo 20 de minute.

Până să termin eu de amestecat aici, cu vreo 5 minute înainte, am pus repede într-un alt castron apă rece, iar acolo am aruncat cele 6 foi de gelatină și le-am lăsat la muiat.

După ce am stins focul și am dat jos castronul, am pus gelatina, am amestecat puțin, asta se dizolvă imediat, și am lăsat la răcit.

Separat, într-un alt castron am luat smântâna la frecat cu mixerul. Varianta turbo, nu mai știu cât a durat, m-am oprit când frișca a fost gata. Cred că știe toată lumea cum arată frișca, nu e cazul să dezvolt.

Am luat o treime din frișcă, am amestecat-o cu un tel în cremă, apoi am încorporat și restul de frișcă. N-am agitat foarte tare compoziția în faza asta, a fost suficient să rotesc continuu castronul, timp în care cu telul am “împuns” tot maglavaisul ăsta. Se încorporează ușor și iese ceva mai aerată în acest fel.

Am turnat cu un polonic în 4 forme ceramice cam cât o ceașcă de ceai fiecare. Pe care le-am udat cu apă rece înainte. Apoi le-am dat la frigider pentru 2-3 ore.

Asta e tot, am decorat cu ce-am găsit eu mai bun în frigider. Dulceață, căpșuni  și niște fructe congelate.

Mulțumesc, bunică, oriunde ai fi tu, să știi că a ajuns unde trebuie caietul tău cu rețete.

șarlotă cu vanilie

caietul cu rețete al bunicii - șarlotă cu vanilie

 

Share

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ